Un orb de lumină este o ființă de lumină care apare uneori în fotografii – mai ales nocturne. Are formă de sferă sau de glob alburiu-argintiu de diferite dimensiuni. De obicei nu apare doar un orb de lumină, ci un roi cu o densitate variată de astfel de sfere luminoase. Mai poate avea și alte culori, dar de obicei e vorba despre culori deschise, pastelate.
Cei mai mulți oameni nu le văd orbii de lumină cu ochiul liber, dar destul de mulți le simt prezența în mod subtil. Unii mai deschiși îi și văd. Apar mai ales în natură, în preajma pădurilor, a grupurilor de meditație sau în locurile înalte vibrațional. Însă până la această sesiune nu auzisem niciodată mai multe despre aceste ființe, cu atât mai puțin să fi avut ocazia să conversez cu o astfel de ființă.
Sesiunea cu Irina a avut loc în iulie 2017, iar acest episod de discuție cu orbul de lumină ne-a adus amândorura multă bucurie, inspirație și speranță.
Cascada de lumină
A: – Ce vezi?
I : – E un luminiș. Și o lumină albă, mare, în față. E ca o cascadă albă. Dar nu e apă, e lumină. Curge.
A: – Și pe lângă cascada aceasta de lumină ce mai vezi?
I : – Curge pe un perete. Stâncă. Și în jur e pajiște cu iarbă și e ceva galben aici, în stânga. Și sunt niște lucruri albe. Dar sunt așa… plutesc. Am zis că-s oameni, dar nu-s oameni. Niște… albe. Forme.
A: – Niște forme albe?
I : – Mhm. Și mai sunt… parcă sunt niște ghiocei… în iarbă.
A: – Și formele astea albe care plutesc ce sunt?
I : – Niște bule… de lumină pufoasă! Așa (arătând din mâini ceva sferic cam cât o minge mai mică). Care au sărit din cascadă. Au sărit din cascadă și e o joacă! E o joacă în jur! Și e un dans, așa! (Arătând iar din mâini ca o horă). E un cerc… se face un vortex, cu un vârf sus. Cred că e așa. Vine de sus cascada de lumină, se învârtește, se duc din ea ca niște stropi de apă, și apoi se strâng într-un vortex. Care merge în sus.
A: – Cascada e înaltă?
I : – Da! Vine din cer!
A: – Și vortexul acesta se duce înapoi către cer sau se duce undeva mai jos?
I : – Merge puțin mai jos. Dar tot în sus către cer, dar nu se întoarce.
A: – Și ai zis că e un perete galben sau că e ceva galben undeva mai în stânga?
I : – Da! În stânga, mai încolo. Parcă se duce tot timpul în stânga.
A: – Și ce e cu galbenul acesta din stânga?
I : – Nu pot să-l prind, decât cu coada ochiului. Când mă întorc spre el dispare.
A: – Și în locul acesta de unde privești poți să-ți vezi picioarele?
I : – Nu cred că am picioare.
A: – Atingi iarba sau ceva?
I : – Nu.
A: – Dar îți simți corpul în vreun fel?
I : – Nu. Eu cred că am venit aici ca să mă odihnesc.
A: – Simți că ai o formă anume?
I : – Parcă e ceva, ca o cruce, dar cu trei lobi. Ca un trifoi, da.
A: – Și zici că ai venit să te odihnești aici?
I : – Da. Oricum sunt acolo în vortex. Și nu știu dacă am ceva de făcut. Sunt, pur și simplu, acolo în vortex.
A: – Și poți să faci ceva?
I : – Să curg!
A: – Și cum te miști când curgi? Te lași să te ducă ceva sau faci tu ceva?
Curățarea spațiului
I : – Nuuu. E o forță, împreună cu toți. Nu te duce ceva. E un dans împreună. Și pentru că ești în vortex ai un drum oricum. Știm cu toții ce trebuie să facem. Trebuie să curățăm în jur. Da, asta e de fapt. Intrăm. Coborâm prin cascadă, ne strângem… și prin vortexul ăsta… formăm vortexul și… curățăm! Dar nu e ceva de muncă, nu e ceva de făcut. E o curgere. E… e ceva firesc.
A: – Păi și ce curățați? E ceva de curățat acolo?
I : – Oh, da!!!
A: – Păi ce curățați dacă e un loc de odihnă?
I : – Pentru noi ce facem este odihnă. Curățăm după oameni! Pentru că au nevoie să fie curățați. Sunt unii care știu, sunt unii care au nevoie să fie curățați.
A: – Unii care știu ce…?
I : – Să curețe! (Și vocea îi devenea din ce în ce mai inocentă și cristalină, ca de copil). Și cei care nu știu… trebuie să curățăm după ei, pentru că alfel e prea multă murdărie.
A: – Și unde curățați?
I : – Păi aici e un loc unde au fost mulți oameni. Au avut ceva… o petrecere. S-au adunat, au băut, și-a fost o ORGIE! Și… au plecat. Și nu poți să lași așa!
A: – Și e într-un loc în natură…?
I : – E în natură! Da, și lumea galbenă de care am zis cred că erau oamenii, care au plecat… dar nu mai sunt. Pentru că noi n-avem voie să venim cât sunt ei acolo, pentru că dacă îi tot curățăm când ei fac asta, ei nu le mai fac! Și atunci nu învață nimic! Și atunci ei trebuie să le facă… pentru că ei pleacă cu murdăria după ei! Noi nu mergem să-i curățăm pe ei! Noi curățăm doar locurile pe unde trec! Ca să nu se îmbolnăvească alții care vin și nu sunt la fel de murdari. Dar ei care sunt murdari se duc în treaba lor! Știi… n-avem voie să-i curățăm e ei. Când învață, o să învețe să curețe singuri sau… o să cheme pe alții să-i curețe! Dar acuma nu poți… pentru că îi omori dacă-i cureți. Ei nu știu… și e ca o boală care vine pe ei! Atâta doar facem!
A: – Păi și ceilalți oameni care știu să curețe… ei pot să-i curețe pe ceilalți oameni?
I : – Daaa… pot să-i curețe! Dar n-au voie să-i curețe așa, oricum. Pentru că prin curățarea asta unii oameni înțeleg că le rupi un picior! Și vor fi și mai rău murdari. Pentru că vor fi și mai răi, știi? Nu poți, dacă el nu poate să vrea! Nu poți.
A: – Doar dacă cel murdar vrea să îl cureți poți?
I : – Da. E ca atunci când vrei să faci baie. Dacă tu nu te simți murdar, nu intri în baie! Dacă te simți murdar, te duci în baie și faci duș! Și te cureți, și așa începi să-ți dorești să fii din ce în ce mai curat! Dar dacă tu nu știi cum e să fii curat, și nu te-ai gândit vreodată că poate să fie și altfel… zici că te îmbolnăvește cineva dacă dă cu apă pe tine… Da?
A: – Păi și voi când veniți să faceți curat vă cheamă cineva?
I : – Nu neapărat! Nu.
A: – Dar cum se întâmplă?
I : – Păi miroși de sus! Se miroase, miroase bine rău! Bine de tot! Nu poți să nu vezi. Da!
A: – Deci nu stați în locul acesta tot timpul.
I : – Nuuu, nu! Nu! Mergem și noi acasă și… unde vedem… Fie vedem, fie mirosim. Și te duci!
A: – Și vă duceți să curățați doar locurile unde nu sunt oameni.
I : – Da.
A: – Și cum știți când e gata curățenia, când trebuie să vă opriți?
I : – Pentru că miroase frumos (cu un zâmbet larg de fericire pe chip). Și lumina cade altfel.
A: – Cum cade altfel când e gata curățenia?
I : – Se împrăștie, peste tot. Și n-o mai oprește nimic!
A: – Cascada asta, despre ea zici?
I : – Da! Da!
A: – Păi și acum, faptul că lumina vine în cascadă și face așa…
I : – Vine în cascadă. Și pe-acolo pe unde vine curăță, merge, înaintează… Ca o apă!
A: – Și când a terminat de curățat?
I : – Când a terminat de curățat se retrage. Iar noi, cu vortexul, mergem și în aer să curățăm, pentru că nu stă doar pe pământ murdăria, se ridică peste tot. Și atunci cureți și pe-acolo. O tragi.
A: – Și când s-a terminat curățarea cum e cascada? Continuă să curgă?
I : – Se mută în altă parte! Pentru că ea e cascadă care vine din nori, și din lună, și din cer. O perioadă.
Despre orbii de lumină
A: – Și oamenii pot să vă vadă?
I : – Unii da! Unii se bucură! Alții se sperie, pentru că nu știu încă.
A: – Și cei care vă văd cum vă văd?
I : – Unii ne văd ca lumină care curge, alții ne văd ca niște pete de lumină în soare, alții ne văd ca niște bulgări. Fiecare [după] cât poate să vadă. Unii ne văd poate așa cum suntem, pentru că nici noi n-avem o formă adevărată, cum o știu ei. (N-aveți o formă?) N-avem o formă adevărată, în limba oamenilor. Noi luăm o formă care poate să existe într-un loc. Și intrăm peste tot.
A: – Și plantele simt că ați venit să faceți curățenie?
I : – Plantele sunt primele care simt. Plantele și animalele. Sunt primele care simt și e ca un vânt de primăvară pentru ele. Așa simt ele, animalele mai ales.
A: – Și ai zis că pentru tine să faci treaba asta e ca o odihnă?
I : – Da! Pentru că suntem toți, pentru că… e cum ziceți voi… o plutire și un dans!
A: – Nu e un efort?
I : – Nuuu! E o bucurie!
A: – Și nu te pune nimeni să faci asta?
I : – Nu ne pune nimeni să facem nimic. Păi atuncea n-am mai fi! Dacă ne-ar pune cineva… n-am mai fi! (Râzând în hohote)
A: – Nu?
I : – Nu! Pentru că toată treaba asta vine din bucurie! Cum să te pună cineva să faci ceva ce-ți aduce bucurie? (Râzând mai departe)
A: – Adică dacă te-ar pune cineva să faci ceva n-ai mai simți bucurie?
I : – Nu. Dacă simți bucurie nu te mai pune cineva să faci, pentru că nu-i nevoie! Te pune cineva să faci ceva care nu e bucurie sau care nu știi că-i bucurie. Dar noi știm! Că de-aia suntem!
Unii oameni îi opresc să mai vină
A: – Bun… Și ai zis că aveți un loc în care vă întoarceți după ce faceți curat? (Da) Ce fel de loc e acesta?
I : – E casa noastră (cu duioșie).
A: – Cum arată casa voastră? Cum poți s-o descrii?
I : – Casa noastră… n-are o formă. Casa noastră este un… e sus, deasupra norilor, muuult mai sus. E în jurul Pământului cea mai mare, dar este peste tot. E foarte mult în jurul Pământului. Dar să știi că în ultima vreme stă mai mult în jurul Pământului.
A: – Dar ar putea să facă și altceva în afară de asta?
I : – Ar putea să vină mai des pe Pământ. (Și oftează).
A: – Și de ce nu vine mai des?
I : – Sunt oameni învățați care au găsit un mod să ne oprească. Sunt oameni învățați care ne știu și ne-au văzut, și ne opresc să venim (cu o voce tristă). Pentru că în felul ăsta ei pot să continue să murdărească. Și-și folosesc toată știința și înțelepciunea… pentru a murdări… pentru ei, și pentru câțiva dintre ei. Cu oamenii murdari câștigă bani mulți. Și n-au nevoie să vină cineva să-i curețe, pentru că atunci oamenii murdari s-ar trezi… și ei n-ar mai putea să-i folosească. Iar noi am mai încercat să venim, însă n-avem voie să trecem peste acele blocaje. Sunt oameni foarte, foarte luminați… dar care au folosit lumina pentru ei doar.
A: – Și au voie să facă asta? Să o folosească numai pentru ei?
I : – Atâta timp cât nu ne este cerut ajutorul și există blocajele acestea nu putem veni. Oamenii au voie să facă orice. Sunt ca niște copii cărora li s-a dat totul.
A: – Și dacă cineva vă cheamă puteți veni?
I : – Da.
A: – Deci în locurile unde sunteți chemați mergeți?
I : – Da.
A: – Dar înainte mergeați și fără să fiți chemați?
I : – Mergeam și fără să fim chemați. Și mergem și fără să fim chemați și-acum. Însă în locurile unde au pus blocajele noi nu mai avem voie să trecem. Noi putem să trecem, vom găsi întotdeauna o cale, însă n-avem voie. Blocajele astea o să aducă multă tristețe (oftând). Și după ce o să fie multă tristețe o să putem să curățăm, dacă nu o să fie prea târziu. Dar oamenii ăștia, care își folosesc lumina ca să murdărească pe alții, pot fi opriți. Pentru că sunt mulți alții care știu lumina, și-o pot folosi să-i oprească. Însă le trebuie multă forță… în suflet.
Cum pot oamenii să-i ajute să vină
A: – Ce înseamnă asta?
I : – Să creadă în ei că pot să facă. Să creadă în ei că au dreptul să facă [asta], mai mult decât să accepte murdăria.
A: – Păi și ce-ar putea să facă pentru asta?
I : – Ar fi așa de simplu! Să facă un zid, doar din ei! Și să ridice mâna, atât.
A: – Cum adică un zid din ei?
I : – Să facă un șir lung din ei, stând umăr lângă umăr, și să ridice mâna. Și atunci s-ar curăța. Toți cei care pot și vor să folosească lumina. Și e de ajuns. Nu e nevoie de nimic altceva.
A: – Să se pună umăr lângă umăr și să ridice mâna…?
I : – Și atunci lumina lor o să poată să-i oprească pe ceilalți. O să poată să oprească murdăria pe care o… o construiesc ceilalți. Iar noi, atunci putem să intervenim și noi. Acum oamenii care știu de lumină și știu să o folosească spre binele tuturor… le e teamă. Ei cred că sunt foarte puțini și că n-au voce. Dar ei pot!
A: – Dar sunt și blocaje peste oamenii care încearcă să facă asta, să-i blocheze pe cei care murdăresc?
I : – De cele mai multe ori își imaginează că sunt blocaje. E tot lumină, numai că e învelită în murdăria celorlalți. Pentru că și ceilalți lucrează cu lumină! Numai că o folosesc în murdărie, o îmbracă în noroi și-o aruncă. Iar ceilalți se sperie și se dau la o parte.
A: – Și care ar putea fi o soluție mai bună?
I : – Să ridice lumina lor ca să dea noroiul jos.
A: – Dacă cei care ar vrea să-i oprească pe cei care folosesc lumina amestecată cu murdărie…
I : – Nu e vorba să-i oprească. Nu poți să-i oprești. Poți doar să faci ca lumina ta să fie mai puternică decât cea pe care-o emit ei. Dacă încerci să-i oprești începe lupta.
A: – Deci trebuie emisă o lumină mai puternică decât emit ei pentru a anula mizeria pe care o trimit ei?
I : – Și trebuie să fie uniți. Trebuie să stea împreună, umăr lângă umăr… și să radieze lumină toți odată.
A: – Păi și trebuie să fie mulți ca să facă asta?
I : – Mulți? Ce înțelegeți voi prin „să fie mulți”? Mulți oameni, multe mâini ridicate… Poate să fie în minte format zidul, nu trebuie să fie oamenii fizic unul lângă altul. Ei trebuie să lucreze în matrice, în același mod. Oriunde ar fi.
A: – Ok. Și cât de mulți trebuie să fie?
I : – Gândul trebuie să fie puternic și de la mulți. Să pornească. Un număr vrei? O mie. Poate chiar mai puțin. Poate să fie și 10 și să vibreze cât 1,000. Dar atenție! Să nu vibreze pentru a îndepărta!… murdăria. Asta e treaba noastră. Să vibreze, să dea lumină. A-tât! Doar să vibreze lumina lor.
A: – Fără nici o intenție?
I : – Doar să multiplice lumina, asta e intenția. Pentru că atunci putem să venim și noi.
A: – Dar ce-au făcut oamenii ăștia luminați, ai zis că au făcut doar pe anumite locuri, nu peste tot, nu-i așa? (Da) Dar peste ce fel de locuri au făcut asta?
I : – Locuri bogate. Locuri bogate de ce înțelegeți voi că sunt bogate: cu diamante, cu pietre prețioase, cu resurse, cu tot ce numiți voi bogăție.
A: – Acolo unde de cele mai multe ori oamenii trăiesc în sărăcie.
I : – Da. Toată Africa este ținută în loc de ei. Și America Centrală. (Oftând) Nordul Chinei. Și la Polul Nord, în zona aceea.
A: – Polul Nord?
I : – Da, și Rusia în nord. Și America de Sud.
Am părăsit apoi scena aceasta pentru că discuția părea să se stingă și am navigat spre alte scene, din alte vieți.
Răspunsuri de la Sinele Superior
După o vreme am chemat Sinele Superior pentru a afla mai multe detalii.
A : – I-ai arătat cascada de lumină, unde împreună cu alte ființe de lumină, venea și curăța spațiul. De ce i-ai arătat imaginea aceasta?
SS: – Să știe că poate s-o facă. Să știe că poate să-i cheme.
A : – Și cum să-i cheme?
SS: – Pur și simplu să-i cheme să o ajute… să curețe. E de ajuns. Doar gândul că are nevoie de curățare.
A : – Tot așa, ca să curețe locuri?
SS: – Ca să curețe locuri, ca să se curețe pe ea, ca să dea armonie. Ca să dea încredere. Ca să dea liniște și echilibru. Și ei, și în jurul ei. Ca să scape de lupte. Să dea lumină. Și atunci nu mai are nevoie să lupte.
A : – Dar ea se luptă acum cu ceva?
SS: – Hmmm… Cu tristețile vechi.
A : – Și dacă le curăță și le dă lumină?
SS: – Doar lumină să le dea.
A : – Și cum să facă asta?
SS: – Deschide lumina! E simplu! Pfff! (Gesticulând cu mâinile în timp ce zicea asta, își peria corpul din cap până înspre picioare). Și cu mâna!
A : – Să dea cu mâna așa și să aducă lumina?
SS: – Da. Și prin degetele ei să dea așa lumina.
Alte răspunsuri pentru viață
A : – Dar misiunea ei în viața aceasta care e?
SS: – Să fie fericită. Să-și găsească echilibrul.
A : – Și pentru asta ce-ar putea să facă?
SS: – (În șoaptă) Să doarmă mult.
A : – Să doarmă mult?? De ce zici asta?
SS: – (Zâmbind) Și să iubească. Să doarmă mult pentru că așa se pedepsește… nu-și dă voie să doarmă. Și n-are energie. Și așa rămân frici. Să doarmă ca să primească ce-are nevoie. Și ziua să trăiască ceea ce primește noaptea. Și să nu-și mai facă imagini… despre locuri, despre oameni… să-i lase să vină. Să fie doar corpuri de energie… oamenii la care se gândește… atunci când cere ceva. Să fie doar energie. Fără material.
A : – Și la locul ei de muncă acum e într-un loc bun sau ar trebui să îl schimbe?
SS: – E bun deocamdată. Încet. Ea trebuie să se echilibreze. Să fie fericită și când schimbă, să schimbe din bucurie. Doar atunci va alege bine.
A : – Dar ea acum susține că e într-o stare bună, că lucrurile sunt bine pentru ea și că e așezată.
SS: – Hmmm! E o nucă în interior… aia pe care trebuie să o mai curețe. Molozul. Care ridică praf! N-ai cum să fii bine când e moloz pe jos! E praf. Calci pe moloz, ridică praf. Dă-l afară, spală pe jos. Fără să freci… ușor. Și abia atunci, cu liniște, așa… cum curge cascada, încet.
A : – O să mai dureze ceva timp să facă asta?
SS: – Nu mult.
A : – Și darurile ei care sunt?
SS: – Bucuria. Și iubirea. Și mai iese ceva dintr-o apă. Dar încă nu e gata. Mai este. Încet. Și vine sigur… să nu se gândească că trebuie să facă ceva. Nu! Vine sigur! E plin de cadouri în jur! E plin. Ea trebuie doar să accepte că sunt ale ei! Sunt acolo și se întreabă dacă sunt ale ei. – Da! Sunt ale tale!
A : – Are dreptul să le ia?
SS: – Da!
A : – O să le recunoască?
SS: – DA! (Râzând) Le știe.
A : – Le merită?
SS: – Da! Să-și accepte darurile, să lucreze cu ele și să nu mai fie rușinată că le are. A muncit pentru ele. Muult timp! Și alții… o să le aibă. Dar fiecare are ce poate folosi.
A : – Și înainte de a închide vrei să îi mai transmiți un mesaj?
SS: – Să se iubească așa cum e. Și să iubească tot ce-i vine în cale. E bine.
Dacă ți s-a părut interesantă această informație și vrei să-ți deslușești propria poveste printr-o sesiune de hipnoză QHHT poți să ne scrii aici.