Ootilia este profesor la facultate în zilele noastre, dar într-una din viețile sale din timpurile Atlantidei opera tehnologie avansată, bazată pe cristale manipulate mental. De la ea am aflat această poveste interesantă și tulburătoare despre Atlantida și instalarea implantului planetar. Acest demers a dus la distrugerea întregii civilizații și a încetinit dezvoltarea ulterioară a omenirii, prin blocarea capacităților mentale și telepatice.

S-ar părea că Atlantida („insula lui Atlas”) este un tărâm de legendă, care ar fi coexistat timp de milioane de ani cu Lemuria – un alt continent care se întindea pe actuala zonă a oceanului Pacific și a Oceanului Indian, și pe o parte a Africii și Europei de astăzi. Se spune că s-a scufundat în anul 9.500 î.Hr. (din motive controversate) și că ar fi luat cu ea cunoaștere și tehnologie avansată.

Platon a povestit despre ea ca fiind o insulă mare, parte dintr-un arhipelag din Oceanul Atlantic, la câteva zile pe mare de strâmtoarea Gibraltar. Din relatarea acestuia reiese că Atlantida era o mare putere navală, care a cucerit teritorii extinse din Europa de Vest și Africa. Populația era caracterizată de diversitate rasială (locuitorii săi aveau pielea albă, roșie, galbenă sau neagră), avea o înălțime dublă față de cea a oamenilor obișnuiți și trăia de două ori mai mult. Atlanții aveau o natură divină, care-i făcea să respecte normele etice și să ducă o viață dreaptă. Însă pe măsură ce s-au amestecat tot mai mult cu oamenii și au devenit mândri, ei au început să încalce regulile.

Din dorința de a recupera cunoaștere legată de această lume de mult apusă, interesul pentru acest subiect a crescut începând din timpurile Renașterii, până în zilele noastre. În aceste timpuri avem posibilitatea accesării de informații despre viața atlanților prin intermediul hipnozei, călătorind în timp prin intermediul celor care au fost cândva în Atlantida și care se află reîncarnați pe Pământ și în prezent. Iată mai jos povestea Otiliei.


Atlantida tehnologiei de cristal

A: – Cum arată locul în care ai ajuns?
O: – Cețos. E ceață albă în jurul unor stânci.
A: – Și tu te afli acolo, pe stânci?
O: – Da. Între stânci. E o insulă… și îmi vine cuvântul Atlantida în minte. Adică e în Atlantida.
A: – Ok. Și ce mai percepi acolo, în locul în care ai ajuns?
O: – În ceață par a fi niște structuri construite de om… adică [structuri] arhitectonice, în formă de ou. Nu sunt foarte mari, sunt cam cât un chioșc de ziare.
A: – Și sunt mai multe de felul acesta?
O: – Da. Seamănă cu un ou sau cu o floare de lotus închisă. Cu un boboc, cu cojile… frunzele… nedesfăcute, în sus. Dar din cristal le văd.
A: – Sunt transparente sau opace?
O: – Opace.
A: – Și ating suprafața pe care te afli și tu?
O: – Da, sunt înfipte în pământ.

Tehnologia începe să provoace dureri de cap

A: – Și ce mai percepi în legătură cu ele?
O: – Îmi dau o stare neplăcută. Adică nu mă simt bine să mă apropiu de ele.
A: – Poți să mai stai deocamdată la distanța asta și să le mai observi, până simți să te apropii de ele. Ești în siguranță, nu ți se poate întâmpla nimic.
O: – Dar trebuia să mă duc lângă ele, pentru că aveam treabă. (Zise ea râzând)
A: – Poți să le observi, să îți dai seama de mai multe despre ele și să te apropii când te simți confortabilă cu asta.
O: – Da. Emit o energie care îmi provoca dureri de cap. Însă eu trebuia să lucrez cu ele. Să le operez. Eram un fel de operator.
A: – Deci tu ai de lucrat cu ele?
O: – Da. Dar în general îmi dădeau dureri de cap.
A: – De fiecare dată când trebuia să lucrezi cu ele ți se întâmpla asta?
O: – Nu, nu de fiecare dată. În ultima vreme. Inițial nu aveam dureri de cap când lucram cu ele. Asta s-a dezvoltat în decursul timpului.
A: – Și mai sunt și alții care fac lucrul acesta?
O: – Știu că mai sunt, dar sunt în alte părți ale insulei. De sectorul acesta răspund eu.
A: – Și ai contribuit și la crearea lor?
O: – Nu, am fost instruită… Instruit. Că nu-s… Să mă uit dacă sunt fată sau băiat. Mă simt a fi băiat.

Operatorul tehnologiei

I-am cerut apoi să se observe pentru a ne da seama cu cine vorbeam. Am aflat că era un bărbat cam de treizeci de ani, sănătos, cu un trup musculos, aproape sportiv, cu umeri lați și mâinile lungi. Era îmbrăcat într-o togă alb-crem în stil roman până puțin deasupra genunchiului și purta sandale în picioare. Pe cap avea o bentiță aurie ca la amerindieni. Fiindcă menționase durerile de cap am hotărât să îl întreb mai multe despre bentița aceasta, pentru a afla dacă ar putea avea vreo legătură cu ele.
A: – Cum arată bentița?
O: – E aurie și cu niște fire. O parte are niște decorațiuni și sunt țesute cu fir auriu. Restul e un fel de pânză portocalie… galben-portocaliu. Îmi place.
A: – Are vreun rol bentița asta?
O: – Nu e atât decorativ, cât e statutul, funcția. Adică asta arată exact ce faci, care e rangul tău, ce atribuții ai.

Tableta de cristal

A: – Și duci ceva cu tine?
O: – Da, am o tabletă pe care o țin în mâna dreaptă. Seamănă… cu tabletele noastre de calculator. Dar nu e electronică, e din cristal.
A: – E un cristal transparent sau colorat?
O: – E un cristal pe care scrie ceva, niște litere. E cumva sculptat. E un fel de piatră-cristal, nu chiar cristal. Da, are niște inscripții.
A: – E un cristal transparent sau opac?
O: – E opac.
A: – Și ce culoare are?
O: – În momentul în care este pus în funcție devine transparent. Are ca un ecran. Când nu e pus în funcție e un fel de galben-verzuliu.
A: – Și când nu e pus în funcție inscripțiile se văd?
O: – Când nu e pus în funcție se văd de parcă ar fi sculptate.
A: – Și când e pus în funcție ai zis că tableta devine transparentă. Și se mai întâmplă și altceva cu ea atunci?
O: – Da. Înscrisurile devin ca niște litere de foc, parc-ar fi vii. Și încep să se schimbe.
A: – Și cum faci să îl pui în funcție?
O: – (Amuzat) Îl apăs cu degetul, ca la tabletele noastre.
A: – Are mai multe funcții?
O: – Da. Se conectează la cristalele acestea mari, în formă de boboc de floare închis.
A: – Deci se activează când tu îl ții în mâini?
O: – Da, când eu îl deschid, când eu îl operez.
A: – Și în afară de a-l atinge îi mai faci și altceva ca să-l operezi?
O: – Da, cu mintea. Deci dacă numai l-aș atinge, dar n-ar fi și impulsul mental, nu s-ar deschide. Și invers, dacă ar fi numai impulsul mental, fără a-l atinge, nu. Asta-i pentru securitate. Are un anumit cod de deschidere. Nu-l poate deschide decât cine știe codul.
A: – Și codul acesta și-a fost transmis de cineva? (Da) Împreună cu tableta? (Da) Deci le-ai primit de la cineva.
O: – Da, am fost instruiți.
A: – Ok. Și folosești impulsul mental doar pentru a-l activa sau îl mai folosești și pentru altceva?
O: – Da. După aceea îi spui ce să facă. La un moment dat ai nevoie să confirmi prin atingerea anumitor simboluri.
A: – Deci, când te-ai hotărât ce vrei să facă și ai trimis impulsul, ca să înceapă să facă asta trebuie să atingi niște simboluri.
O: – Da, e foarte fain. (Zâmbind cu încântare). Eu îs foarte mândră…

Tehnologie montată selectiv în ADN-ul uman

A: – Îți place ceea ce faci.
O: – Daaaa. Lucrez și cu al treilea ochi. De fapt treaba se face cu mintea. Aparatul e doar un ajutor. Un fel de… cum e bateria, amplifică.
A: – Amplifică ceea ce îi transmiți tu?
O: – Da, ceea ce facem mental. În plus e fine-tuning, un fel de acordaj fin, ca să te poți conecta exact la frecvențele dorite. Adică, facilitează conectarea. Odată conectarea făcută, de fapt se face mental… comunicarea.
A: – Și ca să folosești dispozitivul acesta aplici exclusiv ceea ce ai învățat sau mai folosești și alte informații?
O: – Am un talent pentru asta și am o tehnologie pentru asta, care e montată în ADN-ul meu.
A: – Deci te-ai născut cu asta? Sau a fost montată ulterior?
O: – Hmmm. Să văd. Nu. A fost montată. Dar am și capacități speciale. Deci e o împletire. A fost montată în câmpul magnetic al ADN-ului. Dar a fost montată pentru că aveam deja predispoziție. Deci, eu dacă n-aveam anumite structuri deja în ADN, n-ar fi avut cum să funcționeze.
A: – Și cum și-au dat seama că ai structurile sau caracteristicile acestea deja, native?
O: – Eram scanați. Toți copiii erau… sunt! scanați în Atlantida la naștere, ca să se vadă ce abilități au. Cel puțin în perioada istorică în care am… în care sunt… în care trăiesc.
A: – Deci și-au dat seama de la naștere ce caracteristici sau trăsături ai, și după aceea le-au amplificat și le-au educat ca să poți să-ți faci treaba.
O: – Da. Asta-i foarte bine, pentru că nu ești… cum să spun… Omul potrivit la locul potrivit. Fără risipă. Nu te obligă să faci ceva. În perioada asta în care trăiesc eu, nu ești pus să faci ceva care nu ți se potrivește sau care nu-i după sufletul tău.
A: – Și atunci ai și satisfacții, făcând ceea ce ți se potrivește.
O: – Da. Aș avea. Dar am o durere de cap, care mă deranjează în ultima vreme.

Bobocii de cristal

A: – Și durerea apare doar când lucrezi cu bobocii ăștia de cristal sau e tot timpul?
O: – În ultima vreme a început să fie și când nu lucrez cu ei. Dar a apărut când lucram cu ei… de când lucrez… da. Și asta chiar mă deranjează, pentru că eu am o stare bună, în general, și o sănătate bună. Dacă n-ar fi problema asta…
A: – Păi, și când lucrezi cu bobocii aceștia de cristal ce faci de fapt? Ai zis de tabletă. Și ce faci mai departe?
O: – Tableta e cum ar fi o cheie. Păi… le spun ce să facă… Sunt ca un fel de… coordonator. Adică le spun: „Acum faceți chestia asta. Trimiteți energie. Trimiteți energie, informații, pe canalul acesta… înspre locația aceasta. Adunați informație din domeniul acesta. Din câmpul acesta. Preluați de la cristalele din sectorul celălalt. Preluați un anumit gen de informații, de un anumit tip.” Și practic informația este mult mai vastă, pe care o circulă și o reciclează ei, și o înmagazinează. Eu fac selectarea. Și e o chestie mai mult administrativă, legată de modul de lucru. Adică eu sunt ca un operator, care are grijă să se facă ceea ce trebuie făcut în momentul respectiv, cristalele având capacitatea de a face mult mai mult! Dar nu fac totul deodată, firește. Ci pe rând, în ordinea dorită.
A: – Deci, ele sunt doar niște echipamente pe care le poți folosi.
O: – Da, dar au capacitate enormă de a stoca informații. De asemenea, de a lucra cu informații, de a selecta, redirecționa, copia, multiplica… pot face și operațiuni matematice și de geometrie. E foarte complex.
A: – Și de ce ai nevoie de informațiile acestea? Sau, la ce sunt folosite ele mai departe?
O: – Sunt folosite în societatea noastră. Noi folosim informațiile acestea, pe care le reciclăm. […] Dar acum mă doare capul și mai tare în ultima vreme. În ultima vreme…. se întâmplă ceva.
A: – E ceva care îți provoacă durerea asta de cap.
O: – Da…

Instalarea implantului planetar

A: – Și ți-ai dat seama din ce motiv se întâmplă?
O: – Da. Noi suntem telepatici. Într-o mare măsură avem capacitate telepatică. Și în ultima vreme s-a pus un fel de blocaj. Astfel încât clasele de jos să nu mai poată citi ce fac clasele de sus. Pentru că întotdeauna exista o oarecare transparență… din cauza capacității telepatice, practic clasa de sus nu putea face ceva… pe ascuns. Însă în ultima vreme e un fel de bruiaj. Acest bruiaj îmi dă dureri de cap.
A: – Dar cine a stabilit care e clasa de sus și care e clasa de jos?
O: – Societatea noastră este foarte stratificată. E o mare diferență între clasele de jos și de sus. Ține și de statut, de funcțiile îndeplinite de fiecare, de atribuții, de valoare… ai putea să spui ban.
A: – Dar valoarea asta atribuită, sau banii, sau corespondentul acesta al banilor, a existat dintotdeauna în societatea voastră?
O: – Da. A fost stratificată, așa spune istoria, încă din timpuri străvechi. Dar exista o oarecare transparență. Însă în ultima vreme s-a făcut acest bruiaj artificial la nivel mecanic. Și asta mă deranjează! Adică, e ca și cum mi-ar bruia mie capacitățile mentale. Îmi bruiază inclusiv aparatura din capul meu.
A: – Și ai raportat cuiva situația aceasta?
O: – Da, m-am plâns la superiori și mi-au spus că n-au ce face, pentru că acestea sunt noile reglementări. Că așa trebuie să funcționăm cu această… e un fel de implant. Un implant care s-a pus la nivel planetar, în câmpul de informații planetar. Și acesta bruiază aparatura. Deci, ei au băgat în structura informaț…ională planetară ca o vibrație, ca un fel de bâzâială. Mă doare în jurul bentiței ăleia și în jurul celui de-al treilea ochi. Chiar și globii oculari. (Dând semne de vădit disconfort fizic).
A: – Ok. Dacă vrei, poți să eliberezi acea senzație. Nu e nevoie să o simți. Pur și simplu, poți să urmărești lucrurile ca un observator și nu e nevoie să ai senzațiile fizice.
O: – (După câteva respirații profunde) Da, ok. Da.
A: – Am înțeles. Așadar superiorii tăi ți-au zis că n-au ce să facă și că trebuie doar să te obișnuiești cu situația. Dar nu există vreo metodă prin care ai putea estompa senzațiile acestea? Sau vreun alt dispozitiv sau tehnică prin care să faci situația mai confortabilă pentru tine?
O: – Da, ar fi, dacă aș renunța la jobul meu. Aș putea face alte lucruri.
A: – Și atunci nu te-ar mai perturba?
O: – Nu, mi-aș putea decupla aparatura.
A: – Și ce estimezi că s-ar putea întâmpla după o vreme dacă continui să faci asta?
O: – Aș putea ceda nervos, fizic.
A: – Și trebuie să mai faci asta multă vreme?
O: – Nu, ar mai trebui vreo lună, cam așa. Dar nu știu dacă voi rezista.
A: – Deci de-asta nu-ți prea vine să te apropii de bobocii ăștia.

Planurile clasei superioare

O: – Da. Plus că știu de ce. Se fac niște experimente, niște… umblă un zvon. Că se fac niște experimente periculoase… pentru securitatea societății noastre… chiar pentru echilibrul planetar. Se folosesc niște tehnologii, așa se spune.
A: – Dar tu ai observat niște modificări în informația pe care ți se cere să o stochezi, în funcția aceasta pe care o deții?
O: – Nu, pentru că eu nu lucrez la nivel militar. Sau, în orice caz, eu n-am remarcat decât disconfortul acesta fizic. Și în plus, mai sunt domenii în care puteam intra înainte și acum nu se mai poate intra. Cum e la calculator, când nu ai acces la niște fișiere. ACCESS DENIED. Accesul interzis.
A: – Și tu ce părere ai despre lucrurile acestea?
O: – Există la nivelul întregii societăți multă îngrijorare. Și la nivelul meu, personal. Îngrijorare și chiar revoltă. Mi se pare că nu e corect ceea ce se face, că nu e democratic, că nu e… Deși societatea noastră nu e democratică, dar totuși, prin faptul că era străvezie, asta era ceva democratic. În sensul că nu se făcea nimic care nu era în acord cu spiritul societății noastre. Dar acum asta naște multă îngrijorare. E ca și cum clasa de sus a ajuns să se izoleze și să se închidă, să nu mai devină transparentă.
A: – Și mai sunt și alții perturbați de ce s-a instalat în câmpul planetar?
O: – Da.
A: – Deci e posibil să clacheze și alții?
O: – Da, delfinii. Delfinii au mari probleme.
A: – Dar alte ființe ca și tine? Cei din clasele de jos?
O: – Cei din clasele de jos simt îngrijorare foarte mare.
A: – Nu sunt conștienți de ce s-a instalat?
O: – Nu știu, dar au bănuieli nefaste. Au mai multe ipoteze. Nu știu exact. Nici eu nu știu exact, e așa o nebuloasă!
A: – Dar viața în societate s-a schimbat de când ți-au apărut durerile acestea?
O: – Nu poți să spui… E ceva subtil, nu sunt transformări tranșante.

Prăbușirea sistemului informațional

Ne-am dus apoi la o altă zi importantă și l-am întrebat ce se întâmplă. Era o zi din viitorul apropiat.

O: – Înrijorare, agitație.
A: – Dar cine se îngrijorează?
O: – Populația. Oamenii, inclusiv la serviciul meu. Se convoacă un fel de adunare de urgență, nu doar a operatorilor, ci și a… sunt și alții care repară… instalațiile, care le instalează. Fiecare are atribuții fixe. Cu toții au fost adunați de urgență, URGENȚĂ ABSOLUTĂ, într-o sală mare. E foarte multă îngrijorare în aer… Mi se face pielea de găină. Aparatele au început să se comporte eratic, să se comporte ciudat. Să se supra-încarce. Sunt supra-încărcări de sarcină, de nu știu cum… E ca și cum, dintr-o dată, prea multă energie a fost introdusă în sistem. Și au fost colegi care au suferit accidente și au murit.  Adică le-a pocnit ceva la cap. Pentru că ei au montate aceste dispozitive, această tehnologie, la cap. Dar nu se vede nimic cu ochiul liber.
A: – Sunt niște dispozitive… ?
O: – Da, e în câmpul magnetic al ADN-ului. Eterice. Nu se văd cu ochiul liber.
A: – Cum ai și tu?
O: – Da. Și acum văd că foarte mulți suferă de dureri de cap, nu numai eu. Și în ultima vreme au fost oameni care au murit! Și nu numai că unii au murit, dar și ouăle acelea cu care lucrăm noi au început să sufere stricăciuni, să se defecteze.
A: – Dar în ce constau aceste defecțiuni?
O: – Păi, se dezactivează secvențe, se… are loc un fel de prăbușire informațională. Se șterg pe neașteptate date. E ca și cum s-ar băga niște viruși. Dar nu sunt viruși, este o energie fluctuantă. Nu mai e stabilă. E când foarte mare, când aproape de zero. Și asta defectează…. Suntem în pericol să avem o prăbușire a întregului sistem!
A: – Și v-ați dat seama ce cauzează fluctuațiile acestea?
O: – Da. Mă rog, defecțiunile sunt cauzate de fluctuații. Fluctuațiile sunt cauzate de ceva ce s-a introdus în sistem de la nivelul superior, de la clasa conducătoare. Se pare că e o energie prea mare. Și de la ei se întâmplă asta. Ori prea mare, ori prea mică. Se fac niște experimente. Se folosește energia în scopuri necunoscute. Și ori e prea multă, ori se ia prea mult, pentru a fi folosită în alte scopuri. Pe care noi nu le cunoaștem, pentru că nu ni se permite accesul. Tot mai multe sectoare care erau la comun devin acum secrete. Da… Și eu sunt îngrijorat. Am reușit să fac ceva. Adică, în sensul că mi-am schimbat atribuțiile, mi-am schimbat locul de muncă între timp, și răspund de niște chestii mult mai limitate, fiind mai puțin expus.
A: – Deci ai ales să te distanțezi de locul acela.
O: – Da. Da. Am avut ocazia de a face asta și am făcut-o. Și nu mai am dureri de cap așa de mari. Am o responsabilitate nu mai mică, ci mai limitată, care mă expune mai puțin. Nu mai am dureri de cap. Nu mai sunt expus fizic la acele ouă de cristal.
A: – V-ați dat seama pentru ce este folosită energia atunci când apar fluctuațiile?
O: – Da. Se fac niște experimente la nivel înalt, care folosesc foarte multă energie. Dar nu știm exact. Umblă zvonul că ar fi în scop militar. Nu putem vedea și nu știm. Dar au loc tot mai multe accidente. Oriunde este tehnologie, chiar la nivelul claselor de jos, se petrec lucruri ciudate. Cum ar fi să pocnească lucruri ce țin de tehnologie.

Decuplarea

Ne-am deplasat apoi la o altă zi din viitor, la o altă zi importantă din viața acelui operator.

O: – Sunt confuz, cumva. Nu mă doare nimic, dar nici nu mai văd nimic. Ca și cum mi-am pierdut capacitățile mentale deosebite pe care le aveam. Adică nu mai pot accesa deloc baza de date de la serviciu. Pur și simplu, într-o zi sunt decuplat cumva. E o senzație foarte stranie.
A: – Dar ești tot la același loc de muncă?
O: – Da, dar mă duc la serviciu și într-o zi nu mai funcționează. Nu mai… ca și cum îți închipui pe cineva care ar avea niște balcoane la nivelul capului undeva, ca niște extinderi… un oraș întreg, pot să spun… și dintr-o dată nu mai poate intra, e poarta închisă. Și nu mai pot accesa. Nu sunt singurul – văd că și colegi umblă așa… tehui. E un haos general. Văd că o mulțime de colegi sunt în aceeași situație…. Nu mai văd, nu mai pot să își facă munca.
A: – Și ce se întâmplă cu echipamentele dacă nu mai e cine să le opereze?
O: – Păi, încep să meargă aiurea. Unele merg singure. Ha! Sau pocnesc, se strică, e așa un fel de apocalipsă. Și noi nu putem face nimic. Suntem, pur și simplu, așa… mergem așa de parcă nici nu suntem în toate mințile… Dacă înainte eram îngrijorați, acum suntem…. n-avem nici o treabă, ne comportăm ciudat. Suntem detașați emoțional și mergem așa… nu ne-ngrijorăm, nu… Parc-am fi drogați, asta e senzația. Și cred că acum, din starea asta, nu se poate spune nimic, pentru că mintea e confuză. Dar pot privi din afară, să văd prin ochii sufletului respectiv că într-adevăr asta era. Era ca un fel de drog. O informație de drogare.
A: – Care de data asta nu era doar pentru clasele de jos ci și pentru altele de mai sus?
O: – Era pentru operatori. Și era pentru că… vroia conducerea să facă o schimbare radicală. Adică, să ia toată energia și să o redirecționeze către alte aparaturi secrete ale lor. Și atunci ne-au drogat pe noi ca să ne incapaciteze, să nu mai putem face nimic. Confuzie totală! Manipulare! Și ne-au drogat nu să ne dea ceva fizic, de mâncat sau de băut, ci în câmpul informatic au pus o informație care ne-a incapacitat. Ne-a închis aparatura. Un fel de viruși. Apoi au deturnat energia înspre aparaturile lor paralele – ce și-au făcut ei, fără știrea poporului. Dacă poți să-ți imaginezi o societate în care capul se decuplează de trup. Și ia toată energia care era folosită pentru trup. Și crede că poate exista… fără trup! (Râzând) E o nebunie! Există foarte multă revoltă în societate. Și neputință! Pentru că ei ne-au luat capacitatea de a acționa – nu putem face nimic. Atlanții erau mentali – clasele de sus le-au închis capacitățile claselor de jos de a face ceva. Au blocat aparatura, au deturnat energia… și gata! Fac ce vor! Toți cei de jos sunt… lipsiți de putere! Sentimentul este devastator. De neputință, frustrare. Paralizie. Nu putem face nimic. (Oftând).
A: – Și ce urmează să se întâmple cu voi în cazul acesta?
O: – Să vedem. Ce s-a întâmplat mai apoi a fost că ei au folosit energia într-un sens care a distrus țara. A distrus totul. N-a durat mult. După ce au făcut asta a mai durat câteva ore. S-a produs nenorocirea.
A: – Și ce s-a întâmplat mai exact?
O: – A pocnit. Totul. Cutremure.
A: – Și apoi?
O: – Moarte. A murit toată lumea (plângând). Cutremurele au distrus clădirile, oamenii au murit de la prăbușirea clădirilor peste ei… Cutremurele au fost cumplite! De-abia după aceea s-a scufundat. Pământul.


Dacă ți s-a părut interesantă această informație și vrei să-ți deslușești propria poveste printr-o sesiune de hipnoză QHHT poți să ne scrii – suntem la un click distanță.