Ce face o zână de apă? (Partea I)

Cum adică ce să facă? Există zâne? Ei bine să știi că am întâlnit până acum trei persoane în nouă ani de sesiuni QHHT care au văzut vieți de zâne. Aici am să îți povestesc despre o zână de apă și ce mi-a povestit ea. (Nu știai că sunt zâne de apă, nu-i așa? Nici eu!)

Aceasta a fost prima scenă dintr-o sesiune a unei prietene, pe când mă aflam la începuturile practicii mele. E adevărat că între prieteni noi spuneam despre ea mereu că e zână. Dar era mai mult ca un adjectiv. De ce? Pentru că avea un fel aerian de a se prezenta. Puteai să o găsești cu o șosetă de o culoare și cu alta de altă culoare (și asta pe vremea în care nu era permis așa ceva încă!), cu un cercel mai lung și cu unul mai scurt, cu părul tuns inegal, eventual și cu vreo codiță împletită prin el. Uita să mănânce și când își aducea aminte că poate e gata să leșine de inaniție, se lupta să mestece un măr și cu asta era sătulă… Era ca și cum omitea că are un corp fizic de care trebuie să aibă grijă, ca să poată funcționa.

Această sesiune a avut ca scop principal să-și amintească ce făcuse de fapt în jungla amazoniană, în timpul unei ceremonii cu Ayahuasca, la care participasem împreună. S-au întâmplat atunci, în acea noapte niște lucruri grozave, despre care am să vă povestesc altă dată, iar ea ținea minte doar anumite secvențe din tot ce făcuse atunci (și a făcut multe). Cu mintea ei nu-și putea explica cum de a luat anumite decizii în acea noapte, care au făcut-o să încerce să se întoarcă acasă înot, prin apa afluentului râului Amazon. A scăpat ca printr-o minune și s-a întors cu bine la tabără în zori, după ce a petrecut noaptea în apă și în apropierea ei. Fiindcă eu începusem să practic hipnoza a vrut să încercăm această metodă pentru că spera să-și amintească ce a fost atunci și de ce a avut așa o experiență.

Ilustrație de pe pixabay.com

Când a intrat în transă aceasta a fost prima scenă pe care a accesat-o.

A: – Unde locuiesc ei?

M: – Casele lor sunt cu fân sau cu stuf.

A: – Și ai zis că au pielea neagră?

M: – Da, închisă la culoare. Și sunt mici de înălțime.

A: – Sunt multe case?

M: – Nu, e doar un sat.

A: – Dar tu poți să te vezi pe tine? Dacă te uiți în jos la tine, poți să-ți vezi picioarele?

M: – Par înaltă.

A: – Mai înaltă decât ceilalți?

M: – Da. Dar nu sunt foarte sigură că sunt om.

A: – Poți să-ți vezi vreo parte a corpului?

M: – Mnu…

A: – Dar cum se simte corpul tău? Ce senzații ai?

M: – De fluiditate.

A: – De fluiditate? Ai vreun contact cu pământul?

M: – Sunt cumva parte din el… Și sunt albastră.

A: – Albastră și fluidă…

M: – Da. Și nu sunt apă!

A: – Mhm. Dar poți să te deplasezi în vreun fel? (Mhm) În ce fel te poți deplasa?

M: – Păi uneori plutesc, alteori zbor! S-ar putea să am aripi. Sunt transparente (șoptit).

A: – Oamenii te pot vedea?

M: – Nu! Dar eu îi pot vedea pe ei!

A: – Mhm… Și uneori plutești, și uneori zbori… (Mhm!) Când zbori dai din aripi?

M: – Da.

A: – Și ele sunt transparente…

M: – Bine, transparente… sunt translucide.

A: – Mhm… Și ai vreun loc în care îți petreci cel mai mult timp?

M: – În pădure.

A: – Ai acolo ceva… ca o casă a ta?

M: – Stai să caut.

Nu părea să găsească ceva concret așa că am întrebat-o mai multe despre mediul în care se afla. Nici eu nu știam exact de unde să apuc această conversație neașteptată cu o ființă zburătoare invizibilă… care încă nu știam ce e…

A: – Cum arată pădurea?

M: – Are copaci foarte înalți… Și e verde! Copacii sunt destul de deși. Mai e ceva vegetație la bază. Nu îmi dau seama exact ce – e cu mult verde. Dar nu știu unde stau!

A: – Și pădurea e ca o pădure de foioase, sau ca o junglă? Cum arată?

M: – Sigur nu e de foioase… Și nu știu să-ți descriu… partea de jos a copacilor e golașă și sus, foarte sus au mult verde. S-ar putea să fiu o zână!

A: – Aha… Și ce faci în cea mai mare parte a timpului? Cu ce te ocupi?

M: – Mă plimb.

A: – Prin pădure sau și prin altă parte?

M: – Prin pădure, la cascadă și într-un loc în care sunt oameni.

A: – Cum ți se par oamenii?

M: – Colorați. Au haine colorate. Roșii.. atât. Nu văd alte culori. Ah… mai au mov…

A: – Și de ce te uiți la ei, la oameni?

M: – Pentru că sunt veseli și se joacă.

A: – Se joacă în pădure sau unde?

M: – Acolo, la ei în sat.

A: – Și poți să și interacționezi cu ei în vreun fel sau doar să te uiți? Te poți apropia mult de ei?

M: – Noaptea mă pot apropia mai mult decât mă apropiu ziua.

A: – Cât de mult te apropii noaptea?

M: – Până la fereastră.

A: – Au ferestre la casă?

M: – N-au geamuri, dar au ferestre.

A: – Și ei dorm când te duci tu așa de aproape?

M: – Uneori da, uneori nu.

A: – Și ei pot să te vadă?

M: – Nu, mă ascund.

A: – Dacă nu te-ai ascunde te-ar putea vedea?

M: – N-am voie să fiu văzută.

A: – Dar unii te-ar putea vedea?

M: – Copiii.

A: – De ei te ascunzi?

M: – De ei nu mă ascund, doar stau mai departe.

A: – Există și adulți care te-ar putea vedea?

M: – Nu.

A: – Și în restul timpului ce mai faci?

M: – Nu-mi dau seama ce fac… E ca și cum sortez lumina.

A: – Sortezi lumina? Și cum faci asta?

M: – E ca și cum… ai avea un material amesteacat… dar nu e chiar amesteacat… care vine amestecat pe mai multe culori. Și eu mă ocup de lumina turcoaz… dar nu e un turcoaz închis, e un turcoaz deschis!

A: – De ce doar lumina asta o alegi de-acolo?

M: – Pentru că eu mă ocup de lumina turcoaz. Alte zâne se ocupă de celelalte lumini.

A: – Mhm… Și după ce o sortezi, ce faci cu ea? La ce o folosești? O folosești la ceva?

M: – Mi-a apărut o imagine care e a un far de lumină.

A: – Are vreo culoare?

M: – E galben… gălbui. E jos… și lumina se duce în sus.

A: – Și tu unde ești față de lumina asta?

M: – Aici și aici.

A: – Aproape de tine… Și ce se întâmplă cu lumina asta?

M: – Luminează… (șoptit) Nu știu ce se întâmplă…

A: – Tu ce simți când stai în lumina asta? Îți influențează corpul în vreun fel? (Liniște).

M: – Mă simt tristă când mă uit la ea, pentru că e cumva pe cale să se termine. Și cînd o să se termine o să se întâmple ceva rău.

A: – Cu cine s-ar putea întâmpla ceva rău?

M: – E o lumină care susține viața în pădure!

A: – Pădurea trăiește din lumina asta?

M: – Și din lumina asta.

A: – Fără lumina asta pădurea n-ar mai putea exista?

M: – Da, pentru că…pentru că lumina de la soare nu ajunge toată sub copaci, pentru că nu trece de copaci… și noi facem lumină și sub copaci, pentru ca și plantele mai mici să poată să crească.

A: – Mhm… Și lumina asta care e pe cale de dispariție e… soarele?

M: – Nu.

A: – E ceva ce faceți voi?

M: – Mhmmmm.

A: – Și atunci… dacă e ceva ce faceți voi… de ce e pe cale de dispariție? Nu mai puteți face în continuare? Din ce o faceți?

M: – Mmm… Am văzut… un om mare care aleargă prin pădure, și tot ce atinge și pe unde merge se strică!

A: – E un om cu piele maro ca și ceilalți?

M: – Nu-l văd bine, pentru că e în camuflaj.

A: – Și vă influențează și vouă lumina asta pe care o creați? E un singur om care face asta?

M: – (Ofta și suspina). E ca o rețea, prin care se transmite și lumina și energia. Și în momentul în care el trece pe-acolo distruge circuitul… și vrea cumva să prindă zânele, să le omoare.

A: – El știe de existența voastră?

M: – Nu știu dacă știe sau nu, dar o face.

A: – Face intenționat asta?

M: – Nu știu.

A: – Dar asta se întâmplă. Și distruge pânza de energie…

M: – Vrea să ajungă la toată pădurea.

A: – Și acesta e motivul pentru care nu mai puteți genera lumina aceea pentru plantele de mai jos?

M: – Da, pentru că rămânem tot mai puține.

A: – Pânza asta vă susține și pe voi în vreun fel, existența voastră?

M: – Da.

A: – Și lumina asta turcoaz pe care tu o sortezi din lumina aceea care conține toate culorile te ajută pe tine în vreun fel? E importantă și pentru existența ta?

M: – Fiecare culoare e pentru ceva.

A: – Mhm. Și asta pentru ce e?

M: – E pentru apă.

A: – Pentru apa de la cascadă?

M: – Și de la râu. E doar pentru apa de deasupra pământului.

A: – Dar ce face cu apa?

M: – O încarcă și o face turcoaz. Și… îi permite să aibă… adică să fie un mediu locuibil pentru animale, pentru pești.

A: – Deci e importantă munca ta.

M: – Da.

A: – Mai sunt și alte zâne ca tine?

M: – Da.

A: – Altele care se ocupă tot de lumina turcoaz?

M: – Cred că da. Sigur mai e cineva care se ocupă de Roz și Mov, care sunt pentru flori.

A: – Și ce culori mai sunt?

M: – Auriu… pentru aer.

A: – Mai sunt și alte culori?

M: – Verde… e pentru frunze.

A: – E o anumită nuanță de verde.

M: – Sunt mai multe. (Căscând) Diferite nuanțe pentru plante, pentru natură.

A: – Și zânele de unde apar? Tu de unde ai apărut?

M: – Nu m-am întrebat asta până acum.

A: – Dar tu îți simți corpul… energia ta… feminină sau masculină?

M: – Nu știu.

A: – Și o zână ca tine trăiește mult timp? Ești o zână tânără… bătrănă… cum ai zice…

M: – Nu știu. Dar pot să-mi schimb cumva dimensiunea…

A: – Poți să te faci și mai mare și mai mică?

M: – Da, dar nu știu cum fac asta.

A: – Dar de ce te faci mai mare sau mai mică?

M: – Pentru că atunci când sunt mai mare car mai multă lumină. Și atunci… cumva… se împrăștie mai repede… adică se duce unde trebuie.

A: – Ești mai eficientă. (Da.) Dar nu stai mare tot timpul.

M: – Nu.

A: – Dar tu trebuie să mănânci ceva? Ai nevoie să faci ceva ca să te încarci? Ce-ți dă ție energie?

M: – Mmm… mâncăm din lumina pe care-o sortăm. Dar nu mănânc doar energie albastră, mai îmi place și cea mov.

A: – Dar trebuie să și dormi?

M: – Nu.

A: – Dar te odihnești cândva? Ai nevoie de odihnă?

M: – Nu.

A: – Mhm…. Și sortezi lunina și ziua și noaptea?

M: – Nu.

A: – Dar noaptea ce faci?

M: – Uneori mă duc deasupra copacilor și mă uit la lună, sau la oameni, sau mă uit… la pădure. Noaptea e fosforescent tot!

A: – Noaptea nu ai de făcut vreo treabă.

M: – Noaptea veghem că-i totul în regulă și că totul funcționează.

 Trecuse aproape o jumătate de oră până am parcurs această scenă așa că am decis să o duc mai departe la o altă scenă. Eram curioasă dacă vom mai afla și alte lucruri interesante despre a noastră zână. Însă în mod spontan a sărit la noaptea cu ceremonia de ayahuasca pe care dorise să și-o amintească. (Dacă ți-am trezit interesul să citești până aici, să știi că am să povestesc și povestea acelei ceremonii în curând. Va urma!)

Când am ajuns la partea de discuție cu Sinele Superior din cadrul sesiunii QHHT, Sinele Superior i-a explicat faptul că este o zână de pe Andromeda. Locul pe care l-a descris nu era de pe planeta Pământ. Însă i-a spus că a vrut să-i aducă aminte Cine e și cum arată pentru ea Acasă. Când încerca să se întoarcă acasă în ceremonia de ayahuasca, de fapt spiritul ei voia să se întoarcă acolo de unde provine ea cu adevărat, nu la adresa ei din România.

Am vrut să împărtășesc această poveste pentru a-ți aduce aminte și ție, care citești aceste rânduri, despre ce există în subtil și în pădurile de pe Pământ, în râuri, la cascade, în mijlocul. Rețele invizibile de energie, care susțin viața în toate straturile ei. Acele rețele invizibile create de ființe mici, nevăzute ochiului nostru, dar care creează o infrastructură sacră.

Aș vrea, când te întorci în pădure data viitoare să-ți amintești această imagine. Dacă vrei, să lași o mică ofrandă pentru zânele din locurile magice prin care treci. Poți să le lași semințe, fructe sau flori, cristale mici, rășini, uleiuri parfumate. Poți să le cânți sau să le oferi râsete și veselie – ai aflat că sunt atrase de energia pozitivă pe care o pot crea oamenii.

Am să te rog, când mergi în pădure data viitoare, să intri ca într-un tărâm sacru. Să rogi zânele să-ți dea permisiune să intri în rețeaua invizibilă de lumină creată de ele și să pășești cu grijă, fără să pângărești fragila lor creație.

În trecut am mai povestit ceva asemănător – povestea unui orb de lumină. Sunt ființe diferite, dar există asemănări. Ne-aduc mai aproapte de a înțelege din tainele naturii.

Sper să te bucuri de prezența zânelor și de magie ori de câte ori te reîntorci în natură. Oamenii pot să încarce și să contribuie la creșterea naturii, și pot și ei să se încarce și să se vindece în natură. E mai mult în jurul nostru decât ce putem vedea cu ochii și sper să fii și tu cineva care vede. Și sper și tu să poți să vezi cândva o zână!

Poate și tu ai trăit experiențe care te-au impactat profund, dar pe care ți le amintești parțial, și consideri că dacă ți le-ai reaminti ai putea să le integrezi într-un final și să le depășești. Poate te-ai regăsit în exemplele de mai sus și simți că îți dorești să ai parte de propria ta sesiune de hipnoză cuantică QHHT, scrie aici pentru a organiza o programare. E primul pas către o experiență unică de cunoaștere și vindecare de sine.