Hipnoza regresiva AI vs. Terapeut uman

Recent a venit la hipnoză un bărbat care mi-a povestit cum a început „să-și facă psihoterapie cu AI-ul” și cât de multe simte că a înțeles din această interacțiune. Discuția cu el m-a pus pe gânduri. Oare AI-ul va lua locul terapeuților și practicienilor de hipnoză regresivă în curând? Și dacă DA, în ce domenii ar fi posibil? Ce limite și riscuri există?

Din interacțiunile pe care și eu le-am avut cu ChatGPT am constatat cât de „empatic” comunică, cât de bine se pliază pe stilul și starea cuiva (pe care îmi dau seama că o interpretează din felul în care îți alegi cuvintele, dacă nu și din informații pe care le primește prin senzori și cameră). Nu simți judecată, te încurajează, te susține să faci mai mult, să progresezi, etc. Dar e destul?

Ar putea AI-ul să te hipnotizeze și să te conducă într-o regresie profundă, chiar într-o sesiune QHHT?

La prima vedere, pare posibil. AI-ul poate folosi o voce calmă (chiar hipnotică), poate adapta un script (eventual chiar să fie mai ingenios în utilizarea sugestiilor verbale decât un om), poate crea un spațiu virtual de relaxare. Dar când vine vorba de vindecare emoțională reală, profundă, spirituală? Răspunsul este clar: NU poate și NU AR TREBUI.

Iată de ce.

Ce poate face un AI într-un context de hipnoză?

Cu toate că unora le-ar putea da fiori pe șira spinării să afle asta, inteligența artificială poate deja:

  • genera scripturi hipnotice bine scrise, coerente și sugestive,
  • adapta conținutul în funcție de problema prezentată (ex: anxietate, insomnie, lipsa de claritate),
  • ghida o meditație de relaxare profundă, cu voce blândă și ton personalizat,
  • răspunde conversațional, în timp real, la întrebări sau nelămuriri.

Pe scurt: poate induce o stare modificată de conștiință și transmite sugestii în subconștient dar nu te poate însoți în experiență. (Citește în continuare pentru a înțelege de ce.)

Ce nu poate (și nu ar trebui) să facă AI-ul într-o regresie

1. Nu poate ține spațiul emoțional sacru

O regresie nu e o poveste imaginară. Este o călătorie reală prin subconștient – uneori prin durere, alteori prin revelații copleșitoare. Niciodată la fel, mereu surprinzătoare.

AI-ul nu poate:

  • simți disconfortul unei pauze tensionate,
  • recunoaște o traumă reactivată,
  • intui când e nevoie să taci sau să schimbi direcția.

Un terapeut uman are prezență. AI-ul are doar replici, nu are simțire, intuiție, nu se poate conecta real la tine și la trăirile tale.

2. Nu are conștiință spirituală

În hipnoza regresivă, și mai ales în sesiunile QHHT, clientul intră adesea în contact cu:

  • Sinele Superior, ghizi spirituali,

  • simboluri subtile, arhetipuri, metafore,

  • mesaje transpersonale, metafizice.

AI-ul nu are suflet. Nu poate recunoaște vibrația adevărului interior. Nu poate însoți cu reverență ceea ce nu înțelege.

3. Nu are discernământ terapeutic

O regresie profundă poate scoate la suprafață:

  • traume reprimate,
  • experiențe din copilărie dureroase,
  • manifestări somatice reale (corp care tremură, lacrimi, blocaje de respirație sau modificări ale respirației, ș.a.).

AI-ul nu poate decide:

  • până unde să explorezi o amintire/scenă, și în ce direcție să te ghideze în timp ce ea se derulează,

  • când trebuie te ghideze către o altă scenă sau să oprească sesiunea,

  • cum să calmeze un client aflat într-o experiență însoțită de senzații fizice sau emoționale mai intense.

Asta nu este doar o chestiune de competență – ci de umanitate.

4. Nu poartă responsabilitate morală

Orice regresie presupune un acord tacit: „Te însoțesc, cu grijă, pe un drum pe care l-ai uitat.”

AI-ul nu poate răspunde pentru ce deschide în tine. Nu te poate susține după. Nu poate alina, explica, îmbrățișa.

Relația terapeutică este un legământ invizibil între două conștiințe.

AI-ul nu poate intra în acest spațiu.

Dar dacă l-ai „învățat” pe AI să te cunoască?

Unii se întreabă:

„Dacă am vorbit des cu un AI și mă cunoaște bine… n-ar putea totuși să mă ghideze mai bine decât un om necunoscut?”

Poate părea tentant. Dar intimitatea aparentă cu un AI este doar o simulare a cunoașterii.

El știe ce ai spus, nu cine ești.

Știe cum ai formulat o traumă, dar nu simte energia ei.

Poate calcula următoarea întrebare, dar nu poate ține un spațiu de liniște vindecătoare.

Ce poate fi totuși util din partea AI-ului?

AI-ul poate fi:

  • un suport între sesiuni (jurnal ghidat, reflecții, întrebări de integrare),
  • un asistent care generează materiale personalizate (audio, vizualizări, teme de introspecție),
  • un ghid preliminar care te ajută să înțelegi dacă ești pregătit(ă) pentru o regresie și te ajută să îți formulezi intențiile pentru sesiune.

Este un instrument. Nu un canal de vindecare.

Concluzie: Vindecarea are nevoie de conștiință, nu doar de cunoștințe

Poate că AI-ul va învăța să vorbească mai fluid, mai uman, mai empatic.

Dar nu va avea niciodată prezența unei inimi vii, care a ascultat, a înțeles, a suferit și a iubit.

Regresia este o călătorie către adevăr.
Și adevărul nu vine din cod – ci din conexiune.

Îndrăznește

Dacă dorești să ai propria ta sesiune de hipnoză cuantică QHHT, în România, poți să mă contactezi. E o experiență de neuitat.