
Frica de boală era în lista ei de întrebări. Fiindcă de la pandemie încoace mai multă lume a pus această frică în listă, am cerut detalii, pentru că nu la toți se manifestă la fel. Din ce mi-a povestit nu era așa de gravă frica încât să o încadrăm la ipohondrie, însă îi modifica comportamentul și o făcea să pună presiune și pe ceilalți membri ai familiei.
Mi-a explicat că, de fapt, era excesiv de preocupată de prevenția bolii la ea și la copiii ei. Se organiza să mănânce sănătos, alimente din surse sigure, bio, naturale, fără chimicale. Mergea la sală, alerga în parc, stătea la soare, petrecea timp în natură. Făcea yoga, medita. Avea grijă să ia toată lumea vitaminele și suplimentele, chiar și în vacanță.
S-a gândit că poate e prea mult. Că poate e puțin pisăloagă cu membrii familiei. Că poate-a pățit ceva în alte vieți și din frică de boală face toate astea.
Dar nu era asta. Și nu era doar atât. Ce-am aflat din sesiunea ei de hipnoză avea legătură chiar și cu banii și succesul. Citește în continuare ca să afli ce-am descoperit!
Frica de boală e un bun subiect pentru hipnoză
De ce? Haide să punctez câteva manifestări ale fricii de boală descoperite prin discuțiile cu clienții:
- În pandemie i-a făcut pe unii să poarte mască și când erau singuri la volan în mașină, să nu iasă din casă 4 luni (deloc, ca să nu ia boala), să nu se întâlnească cu rudele (de frică c-o să-i contamineze involuntar). Unii aproape s-au îmbăiat în dezinfectant, au lustruit produsele cumpărate de la magazin cu șervețele dezinfectante, au îmbibat covorașele de la intrarea în casă în clor, etc.
- Sunt acei oameni care se duc la doctor de la prima pală de vânt, primul guturai, orice migrenă, etc.
- Unii oameni nu ies din casă fără o pungă de pastile după ei, pentru eventualitatea în care vor avea nevoie. Sunt o farmacie ambulantă în permanență.
- Unora, dacă cineva le povestește despre o boală, imediat o au și ei (sau tind să manifeste simptome asemănătoare). Sunt femei care au făcut burtă de gravidă, pentru că își doreau prea mult copil, deși nu puteau să conceapă, iar apoi se întrebau dacă au vreo boală de s-au umflat fără motiv.
- Când sunt mame cu frică de boală, o să le vedem terorizându-și copii să se spele pe mâini la orice mișcare. Spală insistent toate fructele și legumele, vesela. Hainele lor miros puternic a balsam de rufe, iar toaleta a clor și substanțe albastre în exces. Totul stă într-o punguță sigilată, etc.
- Adesea oamenii cu frică de boală nu cred în medicina naturistă, în faptul că alimentația poate influența dramatic starea de sănătate, în homeopatie sau terapii alternative. Sunt adepți ai științei și medicinei clasice, sunt primii care se vaccinează, încearcă medicamente noi (eventual chiar și experimentale), în încercarea de a scăpa de boala lor.
- La polul opus, manifestând un exces de zel privind sănătatea, dar tot din frică de boală, există și cei care iau 30 de suplimente pe zi ca să fie sănătoși, consumă sucuri raw de fructe și legume (eventual în cantități uriașe), cheltuie averi pentru a încerca orice trend pe partea de sănătate și wellness la modă, inclusiv ultimele idei de biohacking, longevitate și antiaging.
Principala problemă când ai o frică mare de boală e că tinzi să atragi boli, să ajungi în situații din care te poți îmbolnăvi, să întâlnești persoane foarte bolnave des, să ți se îmbolnăvească cei dragi sau apropiații. Frica aceasta te poate împiedica să trăiești. Te ține în stres și în permanentă anticipare a bio-pericolelor și evitare a lor.
O bună parte din persoanele cu frică de boală sunt în zodia Fecioarei, cu ascendent Fecioară sau cu Casa a 6-a în Fecioară (Casa Sănătății) și au aspecte negative în harta natală pe acest subiect.
Revenind la clienta despre care vă povesteam. Care a aflat că, de fapt, nu are frică de boală, ci cu totul altceva!

O viață lungă, împlinită și plină de satisfacții
În sesiune a aflat că în altă viață a fost bărbat. O bătrână vraci l-a găsit ca bebeluș abandonat în pădure și l-a luat să-l crească. Cu toate că nu părea prea încântată de idee, a luat copilul și l-a crescut și l-a învățat toate cele necesare supraviețuirii. Inclusiv l-a învățat despre plante vindecătoare, despre cum să le recunoască, să le pună la uscat, să facă fierturi cu ele, dar mai ales pentru ce să le folosească.
După ce bătrâna a murit, copilul s-a descurcat singur și oamenii de pe alte dealuri și din satele din împrejurimi îl știau și veneau la el pentru leacuri. Însă frigul din coliba încropită în munte l-a împins spre locuri mai calde.
A plecat în lumea largă, fără să aibă hartă, fără să-i fi povestit cineva vreodată despre ce există pe lume. A plecat ghidat de o chemare a sufletului, cu încredere în Viață, fără frică. Doar cu hainele de pe el. Pur și simplu.
După ce a plecat din munte și a traversat câmpuri roditoare, a ajuns într-un loc arid, la un mare oraș de piatră, aflat pe malul mării. I-a plăcut mult locul, era cald, așa că a decis să rămână.
Unul din motivele pentru care a rămas a fost un bătrân care l-a îndrăgit. Bătrânul era singur, nu avea copii, dar o ducea foarte bine. Ocupația lui era să facă hărți pentru navigatori și autoritățile locale. În acel oraș nu mai știa nimeni să facă asta, așa că era o persoană foarte importantă. Și fiind o muncă de finețe și calitate, era foarte bine plătit pentru hărțile sale. Făcea parte din elita societății.
Așa că băiatului i s-a schimbat complet norocul când a plecat din munte și s-a mutat la oraș. I s-a schimbat viața în bine.
Mai târziu s-a căsătorit cu o femeie pe care a iubit-o mult și cu care a avut copii. Băieții lui n-au fost interesați să practice meseria de desenator de hărți, căci necesita migală și răbdare. Așa că ei și-au găsit rostul lor și s-au îndreptat în alte direcții. Apoi soția a murit, lăsându-l singur.
Găsindu-se singur, a remarcat în piață un băiat orfan, care trăia pe străzi. Avea aceeași privire isteață pe care o avusese el în trecut, când a ajuns în oraș prima oară. Așa că a făcut ce-a făcut bătrânul mai demult cu el – a luat băiatul în casa lui și l-a făcut ucenicul lui. Băiatul învăța rapid, dar era și foarte grijuliu cu maestrul lui și iubitor, nu doar recunoscător. Astfel că a început o altă etapă – transmiterea învățăturilor mai departe.
Bătrânul a mai trăit încă destul de mult. Într-atât încât a apucat să-și simtă trupul greoi, atunci când trebuia să meargă în baston dintr-o încăpere în alta. Când a început să vadă mai slab, și-a lăsat ucenicul să-i facă treaba și doar i-a dat unele îndrumări, nemaifiind capabil să profeseze ce făcea.
Spre finalul vieții a ajuns complet neputincios. Încă viu, dar captiv în trupul îmbătrânit cu gândurile și trăirile lui. Stătea toată ziua în balansoar, privind în afară cerul. Era ursuz și morocănos, fără chef de lume în jur, așa că stătea mai mult singur. Singur nu mai putea pleca din balansoar, nu se mai putea hrăni, nu își mai putea ridica mâinile. Cineva trebuia să-l mute. Să-l mai hrănească nu mai era nevoie, pentru că îi dispăruse total pofta de mâncare, nevoia de hrană. Și știa că e timpul să plece.
Când oamenii ajung la finalul vieții, foarte bătrâni, forța vitală care animă trupul începe să descrească. De la un punct încolo nu te mai poți deplasa singur – dar nici nu mai vrei. Apoi începi să nu mai ai foame, sete – scade consumul de hrană, dar nici nu o mai cauți. Și apoi, rămâi doar o conștiință vie, într-un trup încetinit până la nemișcare. Și la un moment dat se termină și ea. Nemișcarea. Și, pe nesimțite, sufletul iese din trup. Și e gata viața.
Dar nu e nimic negativ să se întâmple așa – e, pur și simplu, modul natural, firesc, prin care o viață lungă (și adesea împlinită) se sfârșește. Dacă o înțelegem ca pe un parcurs natural, putem să petrecem pe cineva pe acest drum de final fără drame.
Așa a fost și atunci, în viața acelui bărbat.
Însă o parte din el nu s-a împăcat cu acea neputință de la final, pentru că în viața aceea a fost foarte activ, curios, investigativ.
Uneori nu e cum te aștepți, e mai simplu
Sinele Superior a explicat că nu are frică de boală. De fapt, ea își dorește să trăiască mult, ca să poată face multe lucruri în această viață, dar se teme să ajungă neputincioasă, slăbită, fără vlagă, ca atunci. Din acest motiv face, de fapt, prevenție (cu mult zel). Efortul ei nu vine din frică de boală, ci e strădanie pentru menținerea vitalității trupului pentru cât mai mult timp.
Dar Sinele Superior a mai insistat asupra unui lucru la care nici nu ne-am gândit. I-a spus că ei îi e frică că e prea bine și că acesta e un blocaj pentru ea. L-am rugat să explice, pentru că nu înțelegeam.
În viața trecută a fost un bărbat curajos, care a reușit pentru că a avut curajul să schimbe, să plece din locul cunoscut, să încerce altceva. După ce a ajuns bogat, realizat, cunoscut, când avea familie, casă și tot ce și-a dorit, s-a oprit să-și mai dorească ceva sau să mai exploreze lumea – cu toate că aceasta era esența lui (descoperirea). A ajuns la malul mării, dar n-a intrat în apă niciodată. Deși avea prieteni armatori și ar fi putut pleca pe mare cu corăbiile lor, nu a călătorit niciodată. Cu toate că locuia în port, era bogat și avea toate posibilitățile la îndemână, s-a temut că ar putea pierde totul. S-a temut că ar putea să moară înecat, să nu se mai întoarcă, să-și facă familia să sufere. Și nu a îndrăznit. A admirat marea de la fereastră zeci de ani, a privit cerul înstelat prin sextant, dar n-a încercat marea. Iar Sinele Superior a spus c-ar fi putut să o facă în siguranță, și că s-ar fi bucurat foarte mult.
În viața aceasta ea a ajuns medic chirurg – îmbinând atracția față de vindecare din viața trecută, cu migala și atenția pentru hărți din partea a doua a vieții. Din nou simte că are totul – o familie frumoasă, casă, mașină, bani, relații – ca atunci. Și iar sufletul ei o îndeamnă spre o schimbare, care ar putea s-o facă foarte fericită, dar pe care o evită din teama c-ar putea pierde ce are. Sinele Superior i-a spus că poate să îi fie bine în continuare, chiar dacă schimbă radical multe lucruri. Și că are puterea, intuiția, resursele să facă schimbarea la care visează. Să nu se teamă de schimbare, pentru că ea, în esența ei, are apetit pentru schimbare, curaj și nevoia de a explora lucruri și locuri noi. A insistat să nu uite asta.
Ea nu a venit în viața prezentă să ardă karma pentru zece vieți, ci a venit să curgă în continuare cu Viața. Nu a venit să învețe lecții grele din vieți trecute, ci doar să creeze și să se bucure mai departe. Nu are greșeli de reparat, ci doar să nu se blocheze pe sine, să nu se oprească din pricina gândurilor.
V-am povestit acest exemplu ca să vă arăt că uneori noi credem că avem anumite blocaje, pentru că sunt la modă sau par comune, însă poate situația noastră e complet diferită. S-a întâmplat de suficiente ori ca Sinele Superior să ne arate că, în spatele a ce crede clientul că are ca blocaj, se află cu totul altceva. Și e bine când se întâmplă asta, pentru că ni se limpezesc gândurile și scăpăm de frici, fără să fie nici măcar nevoie de vreo curățare. Și uite-așa ne liniștim și ne vedem de viața noastră mai departe, fără să ne înscriem și noi în programele de suferință ale altora. Unde nu e cazul, să nu ne complicăm!
Îndrăznește
Dacă și tu ai unele frici care simți că te țin pe loc sau poate te-ai regăsit în exemplele de mai sus și simți că îți dorești să ai parte de propria ta sesiune de hipnoză cuantică QHHT, scrie aici pentru a organiza o programare. E primul pas către o experiență unică de cunoaștere și vindecare de sine.