Un draconian shape-shifter și piatra longevității

Oare era draconian? Mi-a spus că era o ființă cu cap de dragon care își schimba înfățișarea în om, ca să poată să se amestece printre oameni. Un shape-shifter? Să fi fost reptilian? Să fi fost draconian? Mi-a spus că poate lua orice formă. Și am aflat cum se transformă și de ce. Dar ce știm până acum despre draconieni e că exact acesta e talentul lor – să-și schimbe forma și să fie foarte credibili. Însă, la câtă publicitate negativă au, câtă încredere să am în ce mi-a răspuns în hipnoză?

În cartea lui Sal Rachele aflăm că unii draconieni au evoluat în conștiință și că a avut loc o scindare – unii care au rămas războinici, și unii care au devenit moderați și evoluați spiritual. David Icke este cel care a vorbit mai mult despre draconienii care își pot schimba forma. Însă pe mine nu m-a pasionat subiectul în mod deosebit.

Nici nu știu ce să vă spun despre această sesiune. E prima oară când apare în sesiunile mele o astfel de descriere. Și e prima oară când parcurgem peste 30 de minute din sesiune ca să aflăm despre un plan pentru salvarea sufletelor cu lumină, care a fost abandonat, pentru că a eșuat. Un plan de salvare a sufletelor cu lumină, pus la cale de… draconieni? (Ok, nu am avut confirmarea rasei, dar după descriere cam așa ar părea.)

De ce să afli despre un plan eșuat? O fi bine că a eșuat? Nu știu. Dar am simțit că trebuie să vă împărtășesc această povestire. Nu e nimic de speriat, dar e tare curios ce-am aflat. Folosiți discernământul propriu privind această informație.

Pe clienta mea am să o numesc Carmen. Informațiile de mai jos sunt obținute în cadrul sesiunii ei de hipnoză cuantică QHHT. Am transcris doar o parte din sesiunea ei – strict ce se referă la subiectul cu draconianul – restul fiind informații private.

Cu toate că știa despre cărțile lui Dolores Cannon, încă nu aflase despre conceptul de „backdrop people”. Acest concept se traduce greoi în limba română și ar însemna un fel de figuranți – oameni de figurație, care au rostul să umple scena, pentru ca personajele principale să aibă un cadru mai realist pentru planul pe care îl au de îndeplinit. Dolores a povestit că există oameni fără suflet, ca un fel de trupuri goale, un fel de figuranți, în Convoluted Universe – Book Five (încă netradusă în limba română). În transcrierea sesiunii apare și ideea de corpuri fără suflet, clarificată mai apoi ca fiind fără lumină.

În povestea lui, draconianul venise să informeze oamenii despre o planetă pe care există o piatră care îți poate prelungi viața. Mi s-a părut extrem de interesant că această informație a venit în sesiune la momentul în care obiectul interstelar 3I-Atlas mai avea puțin și făcea conjuncție cu Marte, în Scorpion. Un obiect despre care încă oamenii de știință nu sunt siguri dacă e cometă, navă extraterestră sau ceva ce nici habar nu avem. Și nici nu sunt siguri că, dacă e o navă, ar aparține unei specii prietenoase cu oamenii.

Pe mine m-a pus pe gânduri toată această sesiune și sunt curioasă să aflu și alte impresii.

A: – Ce vezi acolo?

C: – Sunt în fața unei clădiri foarte înalte, din sticlă. M-am întâlnit cu un domn. Și… intrăm în clădire.

A: – Ce-i în clădire?

C: – Lumea mă cunoaște. E o clădire de firmă. E o firmă.

A: – Deci lumea te salută…

C: – Da, sunt ca și acasă.

A: – Și tu cum arăți? Cum ești îmbrăcată?

C: – Am un costum gri. Pantofi negri.

A: – Părul cum îl ai?

C: – Îl am mai lung și dat pe spate.

A: – Și ești mai tânără, mai bătrână? Cum ești?

C: – Mai tânără.

A: – Și domnul cu care te-ai întâlnit e cineva pe care-l cunoști?

C: – Da. Dar acum ne întâlnim personal.

A: – Și ce impresie îți face? Ce simți când îl privești?

C: – Că are să-mi dea ceva informații.

A: – OK. Și îți dă informațiile?

C: – Îi este destul de frică…

A: – Dar de ce-i este frică?

C: – Sunt niște informații… importante… și… s-ar schimba foarte multe lucruri.

A: – Pentru cine? Sau în ce fel s-ar schimba?

C: – Pentru oameni.

A: – Dar tu, acolo, la clădirea de birouri… tu cu ce te ocupi? (Pauză lungă.) Ce faci tu acolo, de fapt?

C: – Ceva… văd niște cercuri albastre…

A: – Ce reprezintă cercurile de pe ecrane?

C: – Cred că e ceva… ca și un ADN…

A: – ADN?

C: – Da. Ca și spirala de la ADN. Doar că albastru.

A: – Și totuși, de ce zici că sunt cercuri? Spirala de ADN și cercurile sunt diferite.

C: – Păi e ca și o spirală, doar că sunt albastre. Sunt ceva bule în spirala aceea, cercuri albastre.

A: – Pe catene?

C: – Da.

A: – Și câte brațe are spirala?

C: – Stai că mă învârt destul de tare acum…

A: – Te învârți?

C: – Da.

A: – Dar pe domnul care trebuia să îți dea informația îl mai vezi?

C: – Nu. Acum mă învârt foarte mult. Stau pe ceva și se învârte.

A: – Pe ce stai? În ce poziție stai?

C: – Ca pe un pat.

A: – Deci pe spate?

C: – Mhm.

A: – Și cum e pentru tine să te învârți așa?

C: – Amețitor. Încerc să… văd ceva… Deasupra se vede ca și o… cruce…

A: – O cruce?

C: – Mhm. O cruce albă.

A: – Așa. Și mai percepi și altceva? În corp simți ceva anume?

C: – Doar că mă învârt. Doar că vor să pună pe cruce pe cineva…

A: – Cine vor să pună pe cruce? Cine-s ăia care vor să pună pe cruce pe cineva?

C: – Nu reușesc să văd, că sunt după niște geamuri. Sunt ca și într-un cilindru… Și stau pe un pat, și deasupra… e ceva care îmi dă energie… și după geamuri sunt [ei]… pare să fie ca un fel de laborator. Și pe ecranele acelea apar cercurile albastre.

A: – Și mai e cineva prin preajmă, pe acolo prin laborator?

C: – Erau la calculatoare, dar acum nu mai e nimeni și nu mă mai rotesc.

A: – Îți mai vine energie de deasupra? (Nu.) Și acum te poți mișca, dacă nu mai vine energie de deasupra? (Da.) Și poți să te ridici de pe pat?

C: – Da.

A: – Și dacă te uiți la corpul tău, cum arată corpul tău, acolo pe pat? Te uiți în jos, la picioarele tale… Ce vezi?

C: – Ceva albastru…

A: – Vezi picioarele albastre?

C: – Da.

A: – Și poți să-ți vezi și tălpile?

C: – Păi… da…

A: – Și cum arată tălpile tale?

C: – Sunt așa ca niște… gheare.

A: – Câte degete ai la picioare?

C: – Două.

A: – Și mâini ai? (Da.) Și mâinile cum arată?

C: – Puternice.

A: – Ai degete la mâini? (Da.) Câte ai?

C: – Cinci.

A: – La mâini ai gheare?

C: – Mmm.. sunt mai lungi, da.

A: – Și capul cum e?

C: – Mmm… e ca și de… de dragon!

A: – Adică? Ce trăsături ai la cap?

C: – Fața mai lungă și… pielea așa, mai… sunt albastru. E așa cu denivelări. Și e ca și cum aș avea o creastă.

A: – Mai ai ceva trăsături mai deosebite pe corp?

C: – Pielea e aspră și groasă.

A: – Și cum te simți în corpul tău? Simți că ai un corp sănătos, în formă?

C: – Așa sunt eu.

A: – Ești mai tânăr, mai bătrân? Cum te simți?

C: – Mai tânăr.

A: – Dar ești masculin, sau feminin?

C: – Sunt bărbat.

A: – Și porți ceva pe tine? Pe corp? Sau ai ceva la tine?

C: – Acum nu. Dar pot să arăt ca și… Sunt tot același domn în costum, dar când mă bag în spirala asta… și mă învârt… mă transform…

A: – Și ca să te transformi în domnul cu costum cum faci?

C: – Păi e o injecție…? Ca și un ac foarte gros într-o seringă de fier.

A: – Și unde îți înfigi acul ca să te transformi?

C: – În braț.

A: – Și după aceea cum se întâmplă schimbarea? E ceva rapid, ceva lent?

C: – E rapid.

A: – Ai vreun disconfort când te schimbi dintr-o formă în alta?

C: – Nu.

A: – Dar cu ce scop te schimbi?

C: – Ca să merg printre oameni.

A: – Nu poți să mergi printre oameni așa cum ești tu?

C: – Nu, pentru că sunt diferit. Oamenii s-ar speria.

A: – Dar tu ce părere ai despre oameni? Cum ți se par ție oamenii?

C: – Hmm… Nu știu ce fac.

A: – Oamenii nu știu ce fac? Sau ce faci tu nu știu?

C: – Ei nu prea știu. Nu fac lucruri importante.

A: – Dar de ce ai venit să te amesteci printre oameni? Cu ce scop?

C: – Ca să le dau informații.

A: – Despre ce vrei să le dai informații? Ce fel de informații?

C: – Despre o planetă.

A: – Da… Mai spune-mi despre asta.

C: – E ceva… E un fel de planetă… multă piatră… și… acolo se găsește o… tot ceva albastru… E o piatră cu o energie puternică, albastră.

A: – Cât de mare e piatra asta?

C: – Păi e toată planeta din ea. Dar…

A: – Și e mare planeta asta? Cum e?

C: – E mare.

A: – E mai mare decât Pământul?

C: – Da.

A: – Și există viață pe această planetă.

C: – Nu, dar poți să mergi pe ea. Nu stă nimeni pe ea. Dar se folosește de resursele ei. Trebuie să știi să ajungi la ea. Asta vroiam să… Asta ar trebui să facă oamenii.. să afle cum să ajungă la ea. Și asta încerc, să îi ajut, să le dau informații cum să ajungă la ea.

A: – Dar de ce le-ar folosi să ajungă la ea? Cu ce i-ar ajuta?

C: – Piatra asta îi ajută pe ei să trăiască mai mult. Asta-i energia lor.

A: – Și pe Pământ se găsește piatră dintr-asta albastră?

C: – Nu, înainte se aducea și pe Pământ. Dar acum nu mai aduce nimeni, nu mai au voie.

A: – Dar cine o aducea pe Pământ înainte?

C: – Erau niște oameni imenși, albaștri. Și le-au luat-o oamenilor și oamenii acum nu mai au putere și nu mai trăiesc mult.

A: – Și de ce ar fi important ca oamenii să aibă acces la piatra asta? Numai ca să trăiască mai mult?

C: – Păi acum, tot ce fac ei e ca să trăiască. După ce o să o aibă, pot să facă ce vor. După ce o au… sunt liberi.

A: – Și crezi că le va folosi tuturor să aibă acces la piatra asta?

C: – Nu toți. Unii oameni nu sunt oameni.

A: – Unii oameni nu sunt oameni? 

Credeam că nu am auzit bine. Eram înmărmurită. Oricum eram cu ochii cât cepele pentru că vorbeam cu un draco-reptilian, și nu știam ce să cred și ce nu. Și îmi veneau năvală în cap o mulțime de conspirații. Dar să zică și faptul că UNII NU SUNT OAMENI? Dar oare ce ar putea să-mi zică despre asta?

C: – Da, nu mai au… nu mai au suflet. Nu suflet,… e o lumină. Și de fapt lumina aia se încarcă de la piatră.

A: – Dar ce-au pățit cei care nu mai au suflet, care nu mai au lumina asta? Cum de-au ajuns în situația asta?

C: – S-au creat mai multe… corpuri… dar nu toate sunt cu suflet.

A: – Tu știi de ce s-au creat mai multe?

C: – Ca să facă lucruri.

A: – Mhm… Păi, și oamenii… dacă le spui cum să ajungă la planeta asta… ei au mijloacele necesare să ajungă acolo?

C: – Da.

A: – Dar ei nu știu că există această planetă?

C: – Ei știu de ea, dar nu știu… nu știu exact cum să ajungă. Au echipament să ajungă, dar nu au traiectorie să ajungă. Așteaptă o traiectorie să poată să folosească acea…

A: – Dar tu de unde ai venit? Care-i locul din care provii tu?

C: – Eu sunt din univers.

A: – De pe altă planetă?

C: – Dar nu am un loc anume. Pot să iau orice formă.

A: – Te-a trimis cineva să-i ajuți pe oameni cu această informație sau cum de-ai ajuns aici?

C: – Suntem mai mulți.

A: – Mai mulți?

C: – Da. Suntem diferiți. Dar,… toți vrem… avem același scop.

A: – Deci sunt și unii care arată diferit de tine?

C: – Mhm.

A: – Și cum vă descurcați cu această misiune?

C: – O să plecăm.

A: – Dar ați reușit să transmiteți informația?

C: – Da, dar nu vor să accepte. Nu vor…

A: – Nu cred lucrurile pe care le-ați transmis?

C: – Le cred… dar atunci n-o să mai…

A: – Ce n-o să mai…?

C: – Cei care au corp și au lumină, dacă li se aduce piatra, o să plece. Ăsta nu e locul lor. Și atunci o să rămână doar ceilalți aici.

A: – Și nu-i interesează lucrul ăsta?

C: – Ba da, dar cine-i la putere nu vrea.

A: – Dar cei care sunt la putere nu au și ei lumină?

C: – NU.

A: – Și fără aprobarea celor de la putere nu se poate face?

C: – Păi acum sunt mai mulți fără lumină, decât cei cu lumină. Și… dacă nu ajung cei cu lumină la putere, atunci nu se face.

A: – Și puteți să interveniți în vreun fel ca să ajungă din cei cu lumină la putere?

C: – Acum nu se mai poate face nimic.

A: – Și de-aia plecați?

C: – Plecăm. O să încercăm noi să-i luăm pe cei cu lumină. Să găsim o modalitate să-i luăm… chiar dacă nu sunt așa de încărcați [cu energie].

A: – Cum ar fi dacă ar avea piatra?

C: – Da, atunci ar pleca singuri.

A: – Și ai zis că ai stat în capsula asta, unde a venit o lumină peste tine, ca să te încarce. Dar de ce ai stat în capsulă?

C: – Am vrut să le arăt și să le demonstrez despre energie, și de ce e importantă această piatră. Această energie albastră.

A: – Și cui i-ai demonstrat?

C: – Am încercat să îi fac și pe cei fără lumină să se schimbe.

A: – Și? Are vreun efect asupra lor?

C: – Deocamdată nu.

A: – Deci pe ei nu-i ajută cu nimic?

C: – Nu.

A: – Dar ce impact ar avea asupra lor dacă, cei care au lumină, cu ajutorul pietrei, ar pleca de pe Pământ?

C: – Planeta ar muri. Deci, ei pot să stea aici [pe Pământ], doar dacă stăm și noi aici. Dacă noi plecăm, planeta nu mai are energie.

A: – Deci n-ar muri doar viața de pe planetă, ci ar muri însăși planeta??!

C: – Da, ar fi totul… negru. Totul ar muri. Ei își iau energie prin noi, și noi ne luăm energie prin soare. Doar că, cu piatra asta albastră, energia asta albastră…. noi ajungem foarte puternici. Dacă noi plecăm… planeta nu mai poate să-și ia energie. Și atunci nici ei nu mai pot să stea. DAR… noi am venit cu speranța ca ei să accepte, și să-i lase pe cei cu lumină să plece. Și să-și accepte destinul. Dar nu îl acceptă. Și atunci trebuie să venim, să încercăm să-i luăm noi [pe cei cu lumina].

A: – Și o să veniți altă dată?

C: – Avem în plan. Trebuie să ne hotărâm, dacă îi luăm și pe cei cu lumină, sau mai lăsăm planeta o perioadă așa, poate se răzgândesc ceilalți.

A: – Dar ei, în afara planetei, au unde să se ducă în altă parte?

C: – Nu.

A: – Am înțeles. Și acum că ți-ai revenit din ceea ce făceai acolo în capsulă, ce faci mai departe?

C: – Mă pregătesc să plec.

A : – I-ai arătat o ființă cu cap de dragon, care putea să-și ia formă umană. Și care venise pe Pământ cu un scop. Ce-i cu acea ființă?

SS: – A fost o încercare de a-i schimba și a elibera pe oameni. Dar acum trebuie să apelăm la planul 2.

A : – Păi… și ea era acea ființă cu cap de dragon?

SS: – Ea putea să fie orice formă. Nu are nici o formă.

A : – I-ai arătat la început cum a venit la o clădire de birouri în forma unui bărbat la costum, ca să dea niște informații. Dar se temea să dea informațiile. De ce se temea?

SS: – Se temea să nu… fie… descoperit și să nu apuce să dea informațiile.

A : – Dar a apucat?

SS: – Da, a reușit.

A : – Dar tot nu a avut efectul dorit.

SS: – Da.

A : – Și de ce ai vrut să-i amintești că a avut această încercare?

SS: – Ca să vadă că e foarte puternică și că poate să ia orice formă, și să ajungă oriunde vrea.

A : – Și cum să folosească în viața prezentă informația că poate să ia orice formă?

SS: – Să spună ce vrea. Să spună unde vrea să meargă, ce vrea să afle…

A : – Cui să-i spună?

SS: – Ei, să-și spună ei. Vreau să aflu asta… Și o să poată să meargă.

A : – În anumite domenii din viața ei a și funcționat deja asta.

SS: – Da, doar că încă nu știe să ceară, când să ceară, cum să ceară. Trebuie să învețe să ceară, să comande.

A : – Și vrei să-i spui cum să facă asta? De unde să le învețe?

SS: – Să spună… Comand și ordon să se întâmple lucrurile în felul acesta și doar în felul acesta. Doresc să aflu informația aceasta… Și să spună exact ce vrea și să fie sigură că o să primească răspunsul. Să ceară direct și să fie sigură că o să-l primească, și că i se va da. Să nu aibă nici o îndoială.

A : – Și ar trebui să ceară informații pe un anume subiect?

SS: – Ea trebuie să se informeze și ce se întâmplă la nivel de umanitate, și să acceseze informații. Și… să le proceseze și să le transmită… mai departe… prin lucrările ei – dacă se apucă să scrie.

A : – Ea deja a început să vadă unele lucruri despre situația globală a lumii. De ce a început să aibă aceste percepții?

SS: – Ca să fie conștientă… și să nu fie atrasă… în capcană.

A : – Despre ce capcană e vorba?

SS: – Să se piardă… în conștiință. Să nu mai știe cine e. Și să fie, atunci, programată… cum să se poarte, cum să gândească…

A : – Deci informațiile acestea au venit pentru ea? Ca să le folosească ea? Pentru ca ea să înțeleagă lumea?

SS: – Da, și ca să i se demonstreze că poate să vadă lucruri. Și, după aceea, ea să le folosească în avantajul ei… ca să-i ajute pe ceilalți, din jurul ei.

A : – Am înțeles. Și cum ar putea folosi aceste lucruri pe care le poate vedea/accesa, ca să-i ajute pe ceilalți?

SS: – Ea dacă le vede/simte, ea capătă încredere în ea, și poate să știe ce-i adevărat și ce nu. Și poate să-i influențeze pe cei din jur, dacă să creadă sau nu acele lucruri.

A : – Adică să-i ajute să discearnă?

SS: – Da. […]

 A : – Revenind la ce i-ai arătat astăzi… ființa aceea cu capul de dragon și piatra albastră. E ceva ce-ai vrea să știe despre acea piatră și planeta unde se afla ea? (Nu) Ea ar avea vreun folos dacă ar avea acces la acea piatră?

SS: – Și ea se poate încărca de la ea, dar ea acum e destul de încărcată și poate să… să se descurce cu ce are. Nu are nevoie. I-ar fi mai ușor cu ea, dar ea s-a încărcat.

A : – Și zicea că, dacă planul n-a reușit, atunci vor aplica un alt plan. Acum, în viața prezentă, ea este… în celălalt plan? Planul B?

SS: – E destul de greu cu anii… Nu îmi dau seama dacă în viața ei… sau nu… Dar… încă se mai așteaptă puțin acum. Ceva… nu pot să-mi dau seama ce… S-a lua o decizie să se treacă la planul doi, dar nu s-a stabilit încă când. Dar nu știu de ce nu s-a stabilit încă.

A : – Și a zis că, dacă nu a mers primul plan, o să încerce să îi scoată pe cât mai mulți dintre cei care au lumină, să-i ajute să plece de pe planetă. (Da.) Dar tot acolo a zis, că dacă ar pleca toți care au lumină de pe planetă, atunci planeta nu s-ar mai putea încărca. Așa e?

SS: – Da. Dar dacă rămân toți… ei pot să rămână toți [cei] cu lumină pe planetă… și să se încarce… Doar că trebuie să îi accepte cei care n-au lumină.

A : – Păi, înțeleg că nici cei care n-au lumină n-ar putea rămâne dacă nu sunt dintre cei care au lumină, care să susțină planeta.

SS: – Da, dar la un moment dat, cei fără lumină o să-și piardă avatarul și corpul. Și atunci pot să rămână tot mai mulți cu lumină.

A : – Și ăsta nu este un plan bun?

SS: – Este un plan bun, dar deocamdată ceilalți sunt mai mulți.

Poate e mai bine că planul acela nu a funcționat. Poate nici măcar nu a fost încercat pe aceeași linie temporală cu a noastră. Privind în urmă, simt că am fost luată prin surprindere de întâlnirea aceasta și n-am avut mai multe întrebări potrivite să aflu mai multe. Însă, pentru Carmen cea din prezent, informațiile nu ar fi fost prea utile, așa că timpul n-ar fi fost tocmai înțelept folosit. Poate a fost exact cât trebuia.

Rămân pentru mine câteva mistere. Era draconian? Era benefic planul pentru oameni? Pentru planetă? Nu e peste mână să te deranjezi așa de tare încât să te duci pe Pământ, să te transformi în om, să încerci să obții audiență la oameni cu putere, ca să-i convingi să se ducă la o planetă, pe care e o piatră… pe care n-o pot folosi? Îmi închipui că cei care se află la putere, care nu au lumină, și-ar dori enorm o piatră care să-i ajute să aibă viață lungă (eventual veșnică, dacă s-ar putea). Și, dacă le-ar folosi, ar cheltui oricât și ar face orice sacrificii ca să o obțină. Și vechilor draconieni sau reptilieni le-ar pica la fix o piatră dintr-asta – ar fi elixirul tinereții și al vieții fără de moarte la care visează toți!

Și tocmai acum, când zbârnâia prin sistemul nostru stelar 3I-Atlas, cu o viteză nemaiîntâlnită, vorbim despre o planetă, un loc, pe care se află… soluția nemurii! Ce ciudat, nu?

Știu că timpul va scoate la lumină și mai multe informații – trebuie doar să avem un pic de răbdare. La fel de stranie mi s-a părut o sesiune în care se vorbea despre integrarea omului cu roboții, și pe care am ezitat mult timp să o public, deoarece mi se părea prea science-fiction. Dar, iată că acel timp s-a apropiat și dezbaterea morală și etică e aici pe acel subiect. (Poți citi sesiunea despre Omul-metalic din viitor aici.)

Cu siguranță sufletul ei avea nevoie să își amintească cine e și ce puteri are. Eu știu că la mine ajung doar cei care acționează în viața prezentă spre binele cel mai înalt al omenirii și al planetei, așa că am încredere că îi va folosi această reamintire. A primit și alte informații, prin alte scene, astfel că aceasta a fost doar o parte din informația pe care Sinele ei Divin a dorit să i-o transmită.

Când o persoană vine la sesiune cu inima deschisă poate afla foarte multe despre esența ei, despre misiunea la nivel de suflet, scopul din viața prezentă, dar și multe lucruri practice. Pentru Carmen așa a fost.

P.S.1 – În urmă cu două zile față de momentul la care fac această transcriere, s-a întâmplat și ploaia de meteoriți Draconide, făcută invizibilă de lumina lunii pline în Berbec. (Încă o coincidență interesantă, nu-i așa?)

P.S.2 – Pe pagina de Facebook – The Hidden Truth a apărut un video în care se vorbește despre un portal deschis de CERN pentru a comunica cu ființe de pe obiectul interstelar 3I-ATLAS. Din informațiile primite din această interacțiune au aflat că 3I-Atlas este o navă draconiană, că cei de acolo au venit cu intenții pașnice, pentru a prelua pe cât mai mulți din cei care se numesc star-seeds. Interesantă sincronicitatea și mă face să mă întreb dacă informația primită în transă este într-adevăr dintr-o viață trecută a clientei mele sau nu. Sau dacă cumva există o legătură între ea și draconieni (poate ca esență, ADN sau origine stelară chiar) care a permis transmiterea (poate) unui mesaj. 

Astăzi, când postez acest articol, am mai primit un alt fragment despre un alt draconian războinic și o altă sincronizare extrem de interesantă, dar (la fel) mă pune pe gânduri. În aproape 10 ani de hipnoze acestea sunt singurele 2 sesiuni în care au apărut draco-reptilieni, exact acum când 3I-Atlas traversează sistemul nostru solar, îndreptându-se către soare. În curând am să scriu și despre această nouă informație. Oare pentru că sunt extrem de curioasă în legătură cu 3I-Atlas am primit aceste cazuri? Când sunt curioasă în legătură cu un anume subiect, universul îmi trimite clienți sau situații prin care să aflu răspunsurile pe care le caut.

Niciuna din persoanele cu care am lucrat nu știa despre 3I-Atlas sau despre draco-reptilieni nimic. Ambele erau deschise către orice vrea Sinele Superior să le transmită, își doreau să afle încotro e misiunea lor mai departe și vroiau să știe mai multe despre cine sunt cu adevărat.

Universul este într-adevăr enigmatic. Ce urmează?

Dacă dorești să ai propria ta sesiune de hipnoză cuantică QHHT, în România, poți să mă contactezi. E o experiență de neuitat.