Gardianul Pământului și lumina de diamant

Cum să își îndeplinească misiunea și să se țină de promisiunea făcută un lucrător de lumină care a uitat complet că e Gardianul Pământului? Ce mai contează că e vorba despre o persoană trezită, care activează deja ca vindecător și ajută oamenii să se elibereze de tot felul de blocaje, care mai de care mai complexe și apăsătoare? Și ce dacă are ochiul al treilea activat și vede tot felul de lucruri la clientii ei, ca să-i poată ajuta? A uitat! A uitat că e Gardian al Pământului.

Și eu am uitat despre Gardienii Pământului, cu toate că știam de ei. Cred că și pentru mine a venit Violeta la sesiune, ca și eu să-mi amintesc. Și povestind această sesiune să-i ajutăm și pe ceilalți care au nevoie să-și amintească.

Se vorbea mult despre ei înainte de 2012, pentru că rolul lor a fost deosebit de important în partea de pregătire pentru saltul din 2012 (mă refer la saltul de evoluție planetară). Cei care erau treziți de atunci poate își amintesc. Erau multe meditații ghidate în tandem cu Gardienii Pământului care se organizau atunci – unele organizate chiar de persoane care își amintiseră deja că sunt Gardieni ai Pământului și erau direct ghidați de Sus în privința pașilor de urmat. Și mie îmi plăcea să particip și să urmăresc acele activități și grupuri internaționale de lucru cu energia. Dar 2012 a trecut și ușor-ușor am uitat.

Violeta a venit la sesiune pentru că simțea că nu-i e clar încă ce misiune are, pentru că unele lucruri nu se legau. A vrut mai multă claritate despre CE ARE DE FĂCUT în viața aceasta, ca să se poată organiza mai bine și să prioritizeze ce e cu adevărat important. Părea că e important să facă exorcizări. Dar, chiar dacă era deja foarte bună la asta, curajoasă și foarte puternică, tot nu-i venea să creadă că e despre asta. Simțea că lipsește ceva.

Știa prea multe ca să aibă atitudinea de protest a cuiva care s-a simțit împins cu forța pe Pământ de niște entități mai puternice. Descoperise în ea prea multe resurse și putere ca să se pună în ipostaza de victimă. Dar avusese o viață grea, cu provocări care-ar fi putut să o elimine de mai multe ori (fizic sau mental), așa că mai vroia și să înțeleagă de ce-a avut atâtea obstacole o jumătate de viață. (Știi? Uneori cu cât Misiunea e mai mare, mai importantă pentru umanitate sau pentru planetă, cu atât sunt obstacolele mai mari/violente/înverșunate – ca să te dărâme înainte să apuci să faci ceva. Și eventual să nu te mai apuci deloc, de nimic, de nici o misiune.)

Sinele Superior i-a îndeplinit dorința și a dus-o direct la nava pe care s-a pregătit înainte să vină în viața prezentă. I-a organizat o reîntâlnire de reamintire cu ființele care au mentorat-o.

Iată informațiile pe care le-a aflat.

A: – Ce observi în jurul tău?

V: – Sunt într-un neant, nu-i nimic acolo. E ca și cum sunt în mijlocul universului și… parcă din partea dreaptă văd un fel de navă, din care coboară oameni. Dar după ce coboară de-acolo, nu rămân în neant, ca mine, ci pică jos… nu mai pot să văd unde pică în continuare. Nu înțeleg ce fac eu aici.

A: – Dar tu ești departe de nava aceea?

V: – Nu, e gigantică, e foarte aproape de mine.

A: – Da. Și ei cum coboară?

V: – Ca pe o rampă. Acum am impresia că vin deasupra mea!

A: – Cine? Nava?

V: – Da! Dar e gigantică! E imensă! Acum mă întreabă: Ce faci acuma? Urci? Adică… intri?

A: – Și tu ce simți să faci?

V: – Hm! Urc! Mă urc!

A: – Și ce se întâmplă când decizi că te urci?

V: – Sunt înăuntru. Nu mi-e clar ce-i aici.

A: – Ce vezi acolo, înăuntru?

V: – Văd lumini peste tot, dar nu-s becuri. Îmi apar ființe, dar nu pot să le definesc, ce fel de ființe sunt. Una, două, trei, patru, cinci!

A: – Cum arată ființele?

V: – Sunt ca un fel de… E ca și cum mintea mea ar vrea să-i facă să apară ca extratereștrii din filmele science-fiction americane pe care le vedeam în anii ‘90, sau când le vedeam, dar în același timp se dublează în ființe de lumină. Dar pe ființele de lumină, exact așa cum sunt, parcă ceva interferează ca să le pot vedea clar. Adică să rămân pe frecvența aia și să-mi scot din cap imaginea cu extratereștrii din filmele din anii ‘90.

A: – Dă deoparte așteptările tale legat de cum trebuie ei să arate și dă-ți voie să îi vezi așa cum sunt. Tu vezi că ei sunt ființe de lumină, dar dacă ei pe navă au și un aspect fizic, poți să-ți permiți să îl vezi. Dincolo de orice judecăți.

V: – Nu am treabă cu asta, am treabă cu faptul că interferează mintea tot se duce să vadă aspectul acela, care de fapt e fals. Pentru că eu știu că-i fals. Când încerc să-i văd exact așa cum sunt, când se mai reglează imaginea, îi văd așa… ca un fel de trup fără trup… cu un fel de robă lungă, sclipitoare, plină de sclipici mici-mici, peste tot, de un albastru turcoaz foarte frumos! Îmi zic [ei] că eu blochez chestia asta, dar nu știu cum să fac să…

A: – Dacă vrei poți să-i rogi să te-ajute. Cum simți tu că e potrivit.

V: – Lucrează la asta acum.

A: – Dar cum te simți în prezenta lor?

V: – Foarte bine.

A: – Și tu pe tine, acolo, cum te percepi?

V: – Sunt Acasă, dar nu-i simt ca și cum ar fi de-ai mei. Nu e sentimentul acela de familia mea, dar mă simt în același timp Acasă.

A: – Dacă te uiți în jos la tine, tu cum arăți?

V: – (Izbucnind în râs) Eu nu-s ca ei! Nu știu să mă descriu.

A: – Hai să-ncepem cu culoarea. Ce culoare ai?

V: – Un fel de verde albăstrui.

A: – Și ai… două picioare?

V: – Am două picioare, dar cu trei degete.

A: – Mhm. Și degetele sunt… lungi… groase? Scurte? Cum sunt?

V: – Sunt groase-groase, ca să susțină talpa piciorului.

A: – Mhm. Și atingi cu toată talpa podeaua?

V: – Da, daaa.

A: – Și ai unghii la degete? Sau cum se termină degetele de la picioare?

V: – Nu văd unghii, dar degetul mare e mult mai proeminent decât celelalte două. E foarte mare și foarte gros! E foarte amuzant, că-i mult mai mare decât celelalte două!

A: – Așa. Și în sus cum sunt picioarele?

V: – Subțiri, extrem de subțiri și noduroase.

A: – Sunt drepte?

V: – Da.

A: – Și trunchiul cum e?

V: – Nu reușesc să mă văd mai sus de picioare.

A: – Mhm. Dar mâinile? Poți să ți le vezi?

V: – Nu, dar pot să-mi văd fața, partea de sus.

A: – Așa. Și cum e fața? Capul?

V: – Sunt ca într-un fel de energie feminină. Dar sunt foarte ciudată. Sunt ca un fel de… Dar am un fel de piele de broască sau mătasea broaștei, nu știu cum să zic… Ochii sunt alungiți, ca niște migdale, dar sunt SUPERBI! Și mai am al treilea ochi care e vizibil. Dar nu știu să zic.. n-am mai văzut așa ceva!

A: – Ce formă are capul?

V: – E oval, dar lunguieț… un pic. N-am păr.

A: – Nas? Gură ai?

V: – Am, dar nu prea am. Nu prea am nas… e, dar nu știu ce e acolo, ca formă, dar nu prea… Dar am. Am gură, dar sunt SUBLIMĂ! Nu știu cum să zic… Poate, la prima impresie, din cauza culorii pielii poate fi un pic să te sperii sau să tresari... un pic… dar, de fapt… am niște trăsături SUBLIME! Și faptul că n-am păr în cap și că văd pielea direct… îmi stă FOARTE BINE!

A: – Dar ochii ce culoare au?

V: – Doamne! Nu știu cum să zic. Se deschid numai un pic, chiar așa ca la asiatici, știi? Adică nu vezi ochii largi deschiși. Și sunt… e o combinație acolo… când mă uit în ochii aceia am impresia că văd universul întreg!

A: – Deci ochii sunt cu pleoape? Și stau mai mult pleoapele închise.

V: – Da, și nu am gene. Sunt ochii un fel de albastru închis, bleu-nuit, violet, atât de intens și de profund!

A: – Și urechi ai?

V: – MN-am. Nu.

A: – Și ce mai observi la corpul tău?

V: – Ochiul al treila, pe care îl am acolo în frunte, e dechis… sau întredeschis. Și tot așa, se vede un albastru închis, bleumarin închis, intens… e atâta de… Doamne! Nu știu cum să-ți povestesc… zici că e o nebuloasă. E intens, deși e super-închis, dar e și lucitor. Nu știu cum să-ți spun. Dar tot nu știu încă ce fac pe navă și ce-i cu ceilalți.

A: – Haide că ușor-ușor îți dai seama acum. Acum că ai ajuns pe navă și cele cinci ființe te-au întâmpinat, ce se întâmplă după aceea?

V: – Ei sunt bucuroși c-am ajuns! (Zâmbind) Că sunt aici cu ei. Dar… Văd că stăm și ne uităm unii la alții. NU! Ei mă așteaptă pe mine… să ce?

A: – Hai întreabă-i câte ceva. Ce loc e acesta? Ce e cu nava aceasta?

V: – Zice că e într-un spațiu complet opus din dimensiunea în care sunt. Adică în sensul că e exact opusul și foarte îndepărtat de unde sunt… și că aici mi-am făcut eu pregătirea… înainte să vin acuma pe Pământ.

A: – Bun. Înainte de viața asta, în care ești acum? (Da) Și chiar ei s-au ocupat să te ajute cu pregătirea?

V: – Da. Ei.

A: – Și ei știu, înseamnă, în ce a constat pregătirea?

V: – Da, dar nu înțeleg de ce… Adică… nici ghizi nu-s. Am impresia că nu-s ghizii mei. Nu știu cine sunt.

A: – Întreabă-i cine sunt.

V: – Îmi zic că nu. Sunt Acasă, dar nu-s de-ai mei. Adică nu înțeleg de ce cu ei.

A: – În ce a constat pregătirea?

V: – (Liniște prelungă). Îmi vorbește de două chestii diferite. Una este… ca un fel de… Zice că e ultima oară când mai vin aici, pe Pământ. În al doilea timp,… la ajutarea ridicării vibrației Pământului la nivel planetar, împreună cu alții cu care mă voi întâlni aici. Dar ei nici măcar nu-mi vorbesc de… ei sunt concentrați pe planeta întreagă, planeta în sine, Mama Pământ în sine. Și nu-mi vorbesc despre… eu… oamenii și vindecarea pe care eu o fac în prezent, de fapt, pe ce sunt axată acum. Asta e implicit. Dar ei… ei cu asta m-au pregătit.

A: – Ca să ridici vibrația planetei?

V: – Da… O fac, dar foarte puțin. Aș zice că un sfert din activitatea mea din prezent o fac.

A: – Ei sunt de acord cu treaba asta? Cu această afirmație?

V: – Nuuuu! (Râzând, ca și când a fost prinsă, descoperită.) Era vorba despre un angajament pe care eu mi l-am luat și că, pentru moment,…. ăăă… e ca și cum am uitat (!) de acest angajament, pentru că sunt axată pe altceva.

A: – Mhm. Și vor ei să-ți aducă aminte ce presupune angajamentul și ce-ar fi de făcut?

V: – Ei îmi spun… Nu uita că în vara asta ai fost la Stonhenge și că acolo… DA, e adevărat, acolo mi s-au arătat… Pietrele de acolo, când am vorbit în transmisie, mi-au arătat ce-am făcut în alte vieți acolo… Și tocmai despre asta era vorba. Și că trebuie să găsesc cumva, din timpul meu, să mă mai recentrez pe treaba asta… Eu fac. Eu mă unesc, când sunt mari catastrofe… ne unim în… în funcție de… eu sunt pe elementul focului și aerului… Ne unim și mergem acolo, în acel colț al Pământului, când se-ntâmplă… Și de-asta zic, că mă ocup chiar…

V: – Doamne! DA! Și când am fost cu… DA, acum îmi dau seama! Acum doi ani am pronunțat jurământul de Gardian al Pământului! Care a fost pentru mine o experiență… eu habar n-am ce era jurământul acela… dar… Și pe care mi-l asum, DA… pentru viața aceasta, da? Nu pentru totdeauna! Dar când l-am pronunțat și când am descoperit cuvintele acelui jurământ (în timp ce le citeam, da?!) pentru mine s-a întâmplat ceva incredibil, care s-a simțit în corpul meu doi ani. Niște descărcări, dintr-astea! Niște amintiri dintr-astea cum că eu am mai pronunțat acest jurământ de Gardian al Pământului, de nu știu câte ori! Și a fost așa, ca o amintire explozivă, la nivel de creier… care m-a zguduit… la nivel de creier! La un nivel bun, vreau să zic!

A: – Și vor ei să-ți mai clarifice ceva, să-ți mai aducă aminte ceva legat de treaba asta cu Gardianul Pământului?

V: – Da. Să încerc să-mi aloc și mai mult timp în sensul ăsta! Și să nu mă mai axez doar pe oameni. E un angajament pe care mi l-am luat înainte să vin.

A: – Și ce-ar trebui mai exact să faci?

V: – Știu ce trebuie să fac.

A: – Și trebuie să faci de una singură sau să faci împreună cu alții?

V: – Deja împreună cu alții tot fac, dar fac prea puțin.

A: – Adică prea rar?

V: – Da, mă conectez prea rar. Și sunt oameni pe care nici măcar nu-i cunosc, mă conectez cu ei în spirit! Nici măcar nu ne cunoaștem! Nici măcar nu ne știm de pe rețelele de socializare, deloc. Nu știu, că nu-i cunosc! Iar asta am început s-o fac acum 10 ani, dar foarte rar! Fac când sunt catastrofele MARI pe planetă. Ei vor… Ei vor să-mi reamintească asta!

A: – Aham. Și nu doar la catastrofe să faci?

V: – Să fac și individual. Să mă conectez… Să mă conectez dimineață… Unde este nevoie să mă duc? Unde este un blocaj mare? Și să mă duc să lucrez acolo.

A: – Și cu ce frecvență să faci asta?

V: – Ei zic că e deja impregnată în ADN-ul meu asta. În momentul în care îmi pun intenția se activează. E diferit de orice am fost inițiată până acum, orice am lucrat până acum… E ceva diferit.

A: – Și ai niște instrumente specifice pentru asta, pentru munca de Gardian al Pământului?

V: – Pot fi instrumentele șamanice, dar pentru mine nu este necesar decât să-mi pun intenția acolo și focusul, și să trimit energia care se activează. Se pare că energia asta care se activează e pe o altă frecvență! Și nici măcar n-o folosesc! Doamne ce se schimbă totul! Tu vezi ce-i aicea?

A: – Păi spune-mi, ce-i?

V: – E un… când e pus diamantul exact sub razele soarelui… se face în 100 și 1 miliard de culori diferite! 100 și o mie de spectre! Diferite! WOW!

A: – Aia e frecvența pe care trebuie să o transmiți Pământului?

V: – Whoaaa!!!

A: – Și trebuie să o transmiți prin palme sau cum?

V: – Prin palme… îmi arată prin… ori prin palme, ori prin ochiul al treilea. De-aici!

A: – Da-da-da! Păi, dacă tot ai un ochi al treilea care-i și vizibil… pare… evident!

V: – Uaaau! Uaaaaau, Adriana! Doamne ce-i aici!

A: – Încearcă să descrii ce percepi.

V: – E ceva care n-are legătură cu nici un alt canal de lumină pe care-l folosesc! E… Doamne! Deci…!

Părea extrem de fascinată, uimită, entuziasmată și de-a dreptul fermecată de ceea ce vedea și simțea. Ieșeau interjecții după interjecții de uimire.

V: – În fața ochilor e fluc-fluc-fluc-fluc!

A: – Sclipește?

V: – Da! Toate spectrele! Toate!… Dar e altceva… nu știu…

A: – Ai uitat de asta!

V: – E ceva în mine care mi-e frică să zic… e mai sus! E mai subtil! E mai grozav ca Lumina Christică. Dar mi-e frică să zic ca să nu cumva să jignesc puterea Luminii Christice! Dar asta e ceva… complet diferit!

A: – Se poate aplica și la oameni?

V: – Îmi zice că asta e diferită și că frecvența e diferită, dar va ajunge și la oameni! Adică implicit va atinge și oamenii. Dar altfel. Woooow!

A: – Și tu cum te simți când iese lumina asta din ochiul tău al treilea?

V: – Din momentul din care iese din al treilea, iese din toată ființa mea! Din tot corpul meu! Nu știu cum să-ți zic.

A: – Ok, se pornește de peste tot.

V: – Măi, și mi-am pus întrebarea când îmi ziceau pietrele… Când făceam alea… și cu axele… și cu ce făceam acolo… Măi, dar cine-am fost eu!… Știu! Ziceam eu acolo la o mie de turiști, câți erau acolo. Măi cine-am fost eu! Păi eu cum să fac asta, că eu nu știu cum să fac asta?! Eu în viața asta nu știu să fac asta! Cu axele Pământului, cu meridianele, cu nu-știu-ce, cum se prindeau într-o parte și-ntr’alta… Păi cu asta era!

A: – Și vor să-ți mai dea și alte clarificări despre această energie?

V: – Acum că mi-am amintit… Doamne, Adriana! E de parcă m-aș trezi dintr-un vis… și am o reamintire dintr-aia, din copilărie, pe care credeam c-am uitat-o… și-acum iese din subconștient în conștient. E ca atunci când zici… DA, mă! C-am uitat! Cum am putut uita chestia asta?! N-am nimic în plus de făcut decât să FIU, prezentă acolo. Și că o să-mi… cum se zice… o să-mi vină multe… nu conștientizări… un fel de amintiri-reamintiri în timp ce fac… de cum am făcut în trecut. (Se pare că am mai făcut în trecut) Și nu numai pe Pământ am făcut. Am făcut și pe alte planete unde a fost necesar, mi se zice. Și că o să știu, o să fie ca mersul pe bicicletă!

A: – Deci nu e o chestie nouă pentru tine, ai mai lucrat cu asta. (Da) Acum doar trebuia să-ți aduci aminte. Altceva mai vor să îți transmită legat de activitatea cu această frecvență? Cu Pământul?

V: – Da… Îmi arată că… nu că n-aș fi știut, dar… Îmi arată că Pământul e ca și când ar fi crăpat… Adică… nu că îi crăpat, dar îi dezastru la ora actuală.

A: – Așa arată ca niște crăpături?

V: – Da, dar fâșii imense… Plăci tectonice pe dedesubt… E ca și cum se sfâșie dinăuntru în exterior! Îmi arată lumile în pământ, atât subtile, cât și reale… cum încearcă să mențină încă acel echilibru. Și să mențină echilibrul zi de zi, clipă de clipă. Dar… Îmi arată că va fi o ruptură, dar nu în plan materie/fizic, care e iminentă – e ceva care nu… nu poate fi evitat, între lumi.

A: – Și o să aibă consecințe și în lumea fizică?

V: – Da. Da! Este nevoie foarte mult acum, mai mult acum! Pentru cei… Nu sunt singura… mai sunt dintr-ăștia… Foarte mult acum e de trimis, pentru că îmi arată foarte mult continentul Africa.

A: – Da? Ce vezi despre Africa?

V: – Materia, că se rupe.

A: – Poți să vezi și pe unde se rupe? (Da) Pe unde se rupe? De sus în jos? (Ea îmi arăta cu mâinile).

V: – Da, o să fie o fâșie așa, dar nu pe partea magrebiană, cu arabii, ci chiar pe partea cu Africa profundă și chiar pe mijloc, pe-acolo văd fâșia. În două locuri o văd că se rupe.

A: – Și ai și vreo simțire legat de această ruptură?

V: – Se pare că sunt vulcani care vor… vulcani… îi văd și în pământ, dar și în ocean. Care se trezesc sau nu știu ce fac acolo. Îmi arată viziunea completă a Pământului în plină transformare. E ca un fel de 3D… nu știu cum să descriu. E planeta în materie, fizic, cu toate planurile subtile și toate transformările care se întâmplă, la toate nivelurile, pe toate planurile… Văd energii atât de dense și de hidoase care ies… care ies din pământ… nu știu cum să zic… din străfundul Pământului…

A: – Și ce se întâmplă cu ele când ies?

V: – Foarte multe urlete. Ca și când sunt extrase. Ca și cum ar fi extrase forțat și ele urlăăă… sunt niște urlete… atroce! Nu știu cum să zic. Ca și cum nu vor să plece! Nu știu cum să explic, pentru că sunt atâtea lucruri care se întâmplă simultan. Energiile acelea sunt așa de dense – sunt acolo de milioane de ani! Tot ce s-a produs pe pământul ăla, pe Pământul ăsta! Tot ce s-a creat… E o curățare profundă, inclusiv la nivel celular a Pământului, a Terrei. E chiar o luptă… Știi, eu chestia asta cu Noul Pământ… nu prea am luat-o în serios până acum. Știu că avem realități diferite,… dar exact asta se face. E fără precedent acuma. Atenție! Nu-i pe mâine, nu-i peste 50 de ani! Da?? Încetați de 2016 a fost nu-știu-ce și în 2030 ați scăpat toți. Alo?! Mai avem! Nu știm dacă noi prindem, generația asta, în viață.

A: – E mai lung de-atât.

V: – Oh, DA! Mi se arată forma Pământului sau Noul Pământ, așa cum ei preconizează să fie. Nu numai ăștia de pe navă, ci toți care au venit să contribuie la asta. Și este pur și simplu sublim ce văd! Adică n-are nici o legătură cu ce-i astăzi pe Pământ. Dar eu nu văd… adică pe linia temporală, pentru moment văd… între 100 și 300 de ani… nu reușesc să văd mai departe de 300 de ani. Probabil în această perioadă, de 300 de ani, o să se ajungă la acest nivel vibrațional al Pământului, al planetei… și că fiecare… fiecare, indiferent că ne întoarcem aici sau nu, Acum, Aici, în prezent, cum suntem, contribuim, cărămidă cu cărămidă… fiecare cum poate, cu ce aptitudini a venit… Fiecare gest contează! Fiecare intenție contează! Fiecare… chestie pe care o facem contează! Este minunat ce văd.

A: – Și ce-ar mai vrea ei ca tu să faci?

V: – Să-mi iau responsabilitatea față de planetă mai în serios, acum că… Ei vor ca angajamentul… nici măcar nu sunt pe treaba cu oamenii… Ei vor ca angajamentul pe care mi l-am luat, împreună cu ei, să fiu… să fiu mai aplicată!

A: – Pe treaba cu planeta? (Da) Deci asta-i mai degrabă prioritar?

V: – Pentru ei! Să-mi reamintesc angajamentul. Da.

A: – Altceva mai vor să-ți aducă aminte legat de pregătirea pe care au făcut-o cu tine acolo pe navă?

V: – Să nu-mi mai fie frică și să-mi dau drumul.

A: – Să nu-ți mai fie frică? Dar de ce văd ei că ți-e frică?

V: – Pentru că eu mă blochez singură și nu mă manifest la potențialul meu.

A: – Și ei ce frici văd la tine?

V: – Frica de a mă arăta.

A: – De a te arăta… Și pot să te ajute cu frica asta?

V: – NU. În sensul că nu pot sau nu vor, ci că asta-mi aparține mie. Și că oricum asta e una din pregătirile pe care… Am blocat mult, se pare! Oh… (având o epifanie) Dar nu reușesc să… nu reușesc încă să trec peste… Sper să mă ajute Sinele Superior. Nu reușesc!

A: – Bun. Atunci le mulțumim că te-au primit acolo pe navă și te-au ajutat să îți amintești aceste lucruri.

După ce ne-am luat rămas bun de la cei de pe navă trecuse aproximativ o jumătate de oră. Aveam încă timp suficient să explorăm alte scene. Dar, pentru că ființele de pe navă au ținut să o facă atentă că se blochează singură din pricina fricii de a se arăta, am ghidat-o către viața în care a apărut această frică. Ar trebui să adaug faptul că ea știa că ceva o împiedică să comunice mai mult pe social media, să se expună mai mult – canalul ei de vindecător nici măcar nu e cu numele ei real. Dar despre asta am să vă povestesc într-un alt articol.

Violeta și-a dorit să se ducă, prin hipnoză, în spațiul dintre vieți, la momentul în care a stabilit cu Consiliul planul pentru această viață. A vrut să afle, să vadă cu ochii ei, să-și amintească la ce s-a băgat, ce obstacole și-a pus și ce misiune și-a ales. Știa care e procesul, că ea și-a dat acordul pentru tot ce s-a întâmplat în viața aceasta. Dar a avut atâtea greutăți, atâtea obstacole neobișnuite, ieșite din comun cu totul, încât chiar voia să afle ce-a fost în capul ei când s-a înscris la așa ceva.

Sinele Superior a dus-o însă la această navă și la ființele care au pregătit-o pentru viața prezentă. Nu erau Consiliul la care se gândise ea sau despre care se povestește în cărți. Ea s-a dus undeva mai de nișă, într-un loc rezervat celor capabili, celor care deja au anumite capacități și o anume pregătire ce ține de a ajuta Pământul în procesul său de evoluție. 

N-am fi putut să ne închipuim c-ar fi fost într-un astfel de loc. Dar pentru asta e bună hipnoza cuantică. Și pentru că a fost complet deschisă către orice, a ajuns exact la ce avea nevoie. Și-a amintit cine e, de ce a venit pe Pământ, ce pregătire are pentru această misiune și cum să îndeplinească această misiune în slujba Pământului. I s-a clarificat care sunt prioritățile pe termen lung, dar și pe termen mai scurt. Toate informațiile au fost așezate într-o nouă perspectivă – i s-a arătat vederea de ansamblu. Iar la final, i-au arătat și ce o ține pe loc, responsabilizând-o pentru ce ține de ea. Totul cu blândețe, cu iubire, fără reproșuri sau frică. Pentru că adevărata ghidare e întotdeauna așa.

Poate și tu ești un Gardian al Pământului și aveai nevoie să-ți amintești cine ești și ce ai de făcut. Poate rezonezi cu serviciul planetar și dorești să participi, în continuare, la ridicarea vibrației planetei și a umanității. Sper ca această povestire să îți fie de folos, iar dacă vrei să lucrăm împreună cu Gardienii Pământului în perioada următoare, te invit să îmi scrii sau să îmi dai un semn. Împreună – indiferent de distanță – e mai ușor.

După ce a citit acest articol, Violeta a dorit ca numele ei real să fie cel la care fac referire în această povestire. Sinele ei Superior i-a spus că a venit momentul să facă următorul pas în a se lăsa văzută. Au trecut două luni de la sesiunea ei până când am publicat articolul.

Dacă dorești să ai propria ta sesiune de hipnoză cuantică QHHT, în România, poți să mă contactezi. E o experiență de neuitat.