Se spune că „la început a fost Cuvântul”. Și mai apoi Dumnezeu a creat lumea în… 7 zile. Dar această poveste este o metaforă.
Dumnezeu e întâi de toate Creatorul. Însă cu timpul am descoperit că lumile nu au un singur creator, ci o echipă întreagă. Există creatori specializați – unii fac sorii și planetele, alții fac natura, alții animalele, oamenii/ființele inteligente. Fiecare poate crea ce-și dorește și își poate închipui, de fapt. Uneori ei lucrează în echipe mai mici, punând laolaltă idei și concepte, precum și abilități (să le zicem) personale.
E lesne de înțeles pentru orice muritor care s-a încumetat să facă ceva cu mâna lui că toată Facerea n-a durat doar 7 zile din acestea din timpurile noastre, ci mult-mult-mult mai mult. Budiștii au un termen pentru asta – eoni. Și până la urmă povestea nici nu spune că Timpul a fost creat în primele 7 zile…
Dumnezeii-Creatori de lumi sunt ființe deosebit de evoluate și capabile, care nu au nici măcar un corp de lumină, cu atât mai puțin o dimensiunea fizică. Sunt mai degrabă forme de conștiință – cu toate că mintea noastră omenească nu ar putea nici să conceapă, nici să descrie ce sunt ele cu adevărat.
Deși nu se întâmplă foarte des, există posibilitatea ca un Dumnezeu-Creator să se întrupeze într-o formă fizică. Se întâmplă rar și cu un anumit scop, și nu se întrupează decât o mică parte din acea ființă. În multidimensionalitatea sa, ea continuă să își facă treaba de creator de lumi în alte locuri, cât timp acest fragment întrupat are propria sa experiență.
Fiindcă în afara corpului o astfel de ființă este capabilă de lucruri extraordinare, este posibil ca, dacă alege să se întrupeze, să își asume o misiune complexă și grea. Cum ar fi… să proceseze din povara energetică a planetei. De ce nu, nu-i așa?
Am aflat această poveste de la Daniela în martie 2016. Venise la hipnoză pentru că era mâniată pe divinitatea care o trimisese aici. Nu se simțea de aici și locurile acestea îi păreau dure. Suferințele prin care trecuse în copilărie în familia ei, dar și suferințele omenirii pe care le percepea cu intensitate, o făceau să o doară prea tare. O durea fizic și emoțional. O tulbura atât de tare încât evita contactul cu oamenii și ieșea din casă doar dacă era nevoie. Baia de mulțime era pentru ea o tortură. Ar fi vrut să scape de tot. Sau măcar să înțeleagă ce se întâmplă și de ce trece prin ce trece.
Prima colaborare cu Mama-Pământ
D: – Văd un tunel care se învârte în formă de spirală și… cobor.
A: – Așa ai vrut tu să cobori?
D: – Nu, n-am avut nici o intenție. Sunt absorbită cumva.
A: – OK. Și ai ajuns deja pe partea cealaltă a tunelului?
D: – Nu. Sunt tot acolo.
A: – Îți dă vreo stare să traversezi tunelul acesta?
D: – (Tăcere lungă) Mai ales la cap. Văd niște copaci verzi. Brazi. Și sunt deasupra lor. Și…
A: – Și rămâi deasupra brazilor?
D: – Da. Și e verde totul. Pare a fi o pădure.
A: – Și ce faci? Plutești deasupra sau te deplasezi cumva? Încotro vrei să te duci?
D: – Parcă văd o… e ca senzația că era o ființă, aproape umană, în pădurea aceasta. Și am intrat în ea.
A: – Deci acum mergi pe pământ…?
D: – Da. Nu mai simt… mă simt mai ancorată.
A: – Poți să-ți vezi picioarele?
D: – Nu prea văd forme. E doar senzația.
A: – Și ființa aceasta în care ai intrat se simte masculină sau feminină?
D: – E masculină.
A: – Poți să-ți simți corpul în vreun fel?
D: – Pare foarte sigur pe el. Și încrezător. Corpul nu îl simt. Dar e atitudinea și starea… starea de spirit. E siguranță și… știe exact care e treaba cu… cu el.
A: – E tânăr sau bătrân? Cum se simte?
D: – Nu e tânăr, dar nici bătrân. E… pur și simplu e. Și așa a fost de la început. Nu a fost copil. Și nu o să îmbătrânească.
A: – Și în pădurea aceasta el ce face? Ce-l vezi făcând?
D: – Văd acum niște plante ciudate. Seamănă cu florile de tei, dar sunt luuungi și muuult mai mari. Nu știu de ce au apărut.
A: – El le culege sau ce e cu ele?
D: – Da-da!
A: – Și cresc într-un copac, sau într-un arbust, sau cum cresc?
D: – N-am văzut decât că sunt undeva sus. Nu e chiar copac, dar…
A: – E vreo plantă agățătoare pe vreun copac pe care cresc florile acestea?
D: – Mmmnu.
A: – Și sunt albe ca florile de tei?
D: – Nu. Sunt galbene florile. Dar cum sunt florile de tei uscate. Și frunzele nu sunt… sunt mult mai lungi și mai mari. Sunt de un verde foarte deschis, aproape gălbui.
A: – Și el culege florile acestea?
D: – Da. Vrea să facă ceva să ofere cuiva.
A: – Și le culege și le pune în ceva, în vreo desagă?
D: – Nu. Pur și simplu le-a cules și le prepară cumva.
A: – Le prepară proaspete, așa cum le-a cules? (Mhm) În ce fel face asta?
D: – Nu știu. Pentru că acum văd niște simboluri dintr-un material de lemn. Cred că e sculptat. Pur și simplu e lemn în forma respectivă. Și cumva lemnul acesta avea legătură și cu floarea.
A: – Și câte simboluri vezi? Poți să-ți dai seama?
D: – Nu. Nu înțeleg nimic. Pentru că a dispărut și chestia de lemn în formă de simboluri. Și floarea. Și tot. Dar se întâmplă ceva… dar nu știu ce.
A: – Se întâmplă cu bărbatul acesta?
D: – Mmm… Cred că cumva cu floarea și cu chestia aceasta din lemn e un fel de ritual ca să… ceva. Nu știu ce ritual. Cumva un fel de comuniune cu natura în care e el acolo.
A: – Și face ritualul acesta ziua sau noaptea?
D: – E zi. Cred că e acolo ca să facă chestia asta o singură dată. Nu e ceva repetitiv.
A: – L-a învățat cineva să facă asta? Sau de unde i-a venit ideea?
D: – Acesta era scopul… are să fie scopul lui. Știa că trebuie să facă asta. De unde a primit informația nu știu.
A: – Și face de unul singur ritualul acesta?
D: – Da, e de unul singur. Și pare că eu sunt bărbatul acesta. Adică e o parte din… eu am fost bărbatul acela.
A: – Și când faci ritualul mai trebuie să și spui ceva?
D: – Nuuu. Se transformă în energie plantele acelea. Și… (tăcere lungă)
A: – Și ce se întâmplă? Energia are o formă? Face ceva anume? Se duce undeva?
D: – Da. Se transformă în ceva care cuprinde toată zona.
A: – S-a răspândit peste toată zona?
D: – Da. Dar nu înțeleg cum. Pentru că e doar frunza aceea… și doar florile acelea… și chestia aceea de lemn pe care n-o mai văd. Parcă-i… mmm, nu văd toate detaliile din spate.
A: – Și cuprinde o zonă mai largă energia aceasta?
D: – Da, pare că cuprinde toată zona. N-aș zice că e… e doar atât… nu e chiar o planetă, pentru că e foarte mică. Dar zona aceea e tot ce este. Acolo nu mai e… altceva. Și a cuprins tot.
A: – Doar acolo este vegetație?
D: – Nici nu mai e vegetație acum. Pare că e doar uscat. Dar nu văd nici apă să fie. Pare că…
A: – Așa e toată planeta?
D: – Da.
A: – Și când cuprinde toată planeta ce rol are această energie?
D: – Pune bazele pentru ceva. Nu știu pentru ce. Dar e ca un fel de pregătire pentru ce urmează.
A: – Mai sunt și alții ca tine pe planeta aceasta, să facă lucruri de felul acesta?
D: – Nu. Doar eu sunt.
A: – Și altfel de ființe mai sunt? În afară de plante.
D: – Urmează să vină.
A: – Și după ce ai făcut asta mai ai și altceva de făcut?
D: – Nu mai am nimic de făcut. Dar mi se pare stupidă toată treaba. Cu o bucată de floare și cu o bucată de lemn și…
A: – Și dacă nu mai ai altceva de făcut părăsești planeta sau mai rămâi pe planetă?
D: – Nah… Corpul acesta se… devine una cu planeta și sufletul se duce-n treaba lui! Corpul acesta era al planetei sau al zonei, și era ca un fel de vehicol. Și s-a… a rămas cu planeta pentru că era parte din ea.
A: – Dar aveai nevoie de el ca să faci treaba asta?
D: – DA-DA-DA! Așa pare. Și mă aștepta acolo cumva. Fusese creat corpul acesta special ca să vin eu și să fac chestia aia. Și era ca un fel de costum… nu… n-avea viață. Era în viață, dar totuși era…
A: – Era totuși cumva animat când ai intrat în el.
D: – Da.
A: – Dar după ce ai ieșit din el?
D: – S-a topit cu planeta… s-a… cu zona aceea, pentru că nu-mi dau seama dacă e o planetă. Dar s-a integrat în zonă… în… A dispărut dar simt că s-a integrat cu zona, nu că a dispărut pur și simplu.
Colaborarea cu Pământul
A: – Mhm… Și sufletul după ce a ieșit din corp ce face?
D: – Păi e undeva sus, deasupra zonei.
A: – Mai stă acolo sau… pleacă în altă parte?
D: – Mai stă pe acolo, se uită, nu știu la ce. Așteaptă să fie chemat. Habar n-am!
A: – Și cât așteaptă se uită la pădure sau ce face? Ce mai poate să facă cât timp așteaptă să fie chemat?
D: – Mai trimite ceva în zona aceea. Nu știu ce face.
A: – Din forma aceasta de suflet poate să mai trimită?
D: – Da, da. E ca un… Fizic nu văd ceva. Dar se simte că va… ar fi o susținere către zonă.
A: – Deci poate în continuare să contribuie acolo chiar dacă nu e în corp fizic.
D: – Da. Cred că contribuie cu ceva. Doar se simte senzație de susținere, atât, nu îmi dau seama exact cum.
A: – Și susține zona aceasta?
D: – Da. Cumva parcă se naște, crește ceva pe zonă, datorită chestiei aceleia pe care-a făcut-o.
A: – Și în forma asta de suflet tot de unul singur e? Sau mai sunt și alte suflete în atmosferă?
D: – Da, mai sunt și altele.
A: – Și spuneai că ritualul cu florile și simbolurile erau o pregătire. În forma aceasta de suflet poți să-ți dai seama pentru ce era pregătirea?
D: – Ca să susțină în zonă ființe umane.
A: – Să poată să apară în zonă ființe umane?
D: – Mhm. Da, e nevoie de pregătire. Cumva să se introducă… ideea de acceptare a vieții umane.
A: – Dar animale există?
D: – N-am auzit nimic cât eram acolo. Părea să fie vie zona, dar nu am simțit alte forme de viață acolo în afară de plante. Și forma, corpul acela, a fost creat special de către zona respectivă care avea viață, cumva ca o înțelegere între… între ea și… sufletul care a venit să facă ritualul.
A: – Dar zona respectivă are o conștiință proprie?
D: – Da!
A: – Și conștiința aceasta a cerut ajutorul, ca tu să ajungi acolo?
D: – Da, cumva era un fel de plan.
A: – Tu cum ai știut să ajungi acolo?
D: – Am simțit chemarea. Ceva m-a atras să ajung acolo. În momentul în care m-am dus nu eram conștientă de ce urma să fac.
A: – Faptul că ai intrat în corp te-a ajutat să îți dai seama ce ai de făcut?
D: – Da. În momentul în care am intrat în corp am devenit… am căpătat senzația de siguranță și de… eram sigură pe mine și știam exact ce am de făcut.
A: – Deci intratul în corp nu ți-a știrbit din starea de conștiință.
D: – Nu. M-a… m-a ajutat.
A: – Și era un plan. Știai că va urma asta.
D: – Da. Și corpul acela era cumva parte din conștiința care era în zona respectivă. Și, în momentul în care am intrat în corp, a fost ca o uniune cu conștiința respectivă. Și asta m-a susținut să… să fac ce am avut de făcut.
A: – Dar tu nu ți-ai fi putut face singură un corp?
D: – Nu cred că ar fi fost acceptat de către zonă. Trebuia să fie din ea. Și cum nu se putea naște acolo în mod normal, l-a creat ea.
A: – Dar dacă nu mai fuseseră astfel de corpuri înainte, atunci de unde a știut acea conștiință să facă un astfel de corp?
D: – Părea să mai fi făcut asta. Nu e doar… cumva… nu e doar zona respectivă. Zona respectivă nu e tot ce știe ea.
A: – Mai știe să facă și alte lucruri sau ce înseamnă asta?
D: – Pare că participă la crearea zonelor, dar nu se… sunt parte din ea, dar… mmm… E cumva conștiința tuturor zonelor din… mai multe dimensiuni? Nu știu.
A: – Și tu ești parte din ea?
D: – Doar cât am fost în corpul respectiv.
A: – Dar tu nu ești din această conștiință?
D: – Nu, nu sunt. N-am nici o treabă cu… ea. Doar am lucrat împreună.
A: – Și nu ești din dimensiunile… sau locurile… unde-și face ea treaba?
D: – Nu prea. Nu prea. Dar îmi par familiare. Deși zona aceasta a fost nouă, ea ca și conștiință îmi pare familiară.
Mă ocup cu dezvoltarea universului
A: – Ați mai lucrat împreună înainte?
D: – Da.
A: – Și în alte dăți ce-ați făcut? Ați făcut lucruri similare sau alte lucruri?
D: – Pare că ar fi foarte-foarte familiară. E ca un prieten vechi. Mmmm. Cam tot aceleași chestii am făcut.
A: – Și cum ai defini ce faci tu în colaborare cu conștiința aceasta?
D: – Dezvoltarea universului?
A: – Și în locul din care vii faci aceleași lucruri?
D: – Hmmm… Nu-mi dau seama ce fac, de unde vin.
A: – Dar când te referi la dezvoltarea universului, te referi și la a crea ținuturi? Sau doar la a… contribui la pregătirile pentru… viață?
D: – De creat se ocupă ea. Eu doar mă… doar atât fac. Pregătiri pentru a veni și altfel de suflete acolo. Dar nu creez natura în sine, sau copacii, sau… pe acestea le face ea. Cu alții probabil.
A: – Adică tu pregătești zonele pentru a veni suflete?
D: – Mhm. Da. Pentru că îmi doresc să existe viață conștientă.
A: – Plantele, natura, nu au viață conștientă?
D: – Cumva sunt… automate? Pentru că s-au creat cu un scop precis și își îndeplinesc doar scopul respectiv. Dar… nu înțeleg de ce nu-i de ajuns.
A: – Deci tu vrei să apară și alte forme de viață.
D: – Da, eu asta vreau. Dar nu înțeleg de ce nu e de ajuns doar forma de viață cu scopul precis. E simplu să exiști așa… știi pentru ce ai fost creat. Ești un copac, o frunză, și gata.
A: – Și formele acestea de viață pe care tu vrei să le aduci acolo în ce fel sunt diferite?
D: – N-au scop… au liber arbitru să… N-au scopuri precise. E ca un experiment să îți dai seama dacă faci asta ce se întâmplă. Pentru că ești curios să vezi ce-o să se-ntâmple când… nu pui scop precis. CE se dezvoltă de la sine?
A: – Și atunci sufletele acestea au o conștiință, au voință, au liber arbitru, nu?
D: – Da, dar…hmm… vine ca o scânteie, dar nu vine ca o formă de conștiință… cu informații. Pur și simplu se aprinde viața și vezi ce iese.
A: – Și ați reușit să faceți asta deja?
D: – Da.
A: – Și ce a ieșit?
D: – Sunt niște ființe, dar n-au formă umană.
A: – Și ce formă au totuși?
D: – Sunt micuțe-așa și ciudate. Asta s-a întâmplat înainte să se perfecționeze forma umană.
A: – Dar ai știut de la început că forma umană e ce vrei să se… obțină?
D: – Nu. Nu.
A: – Deci cumva a mers experimentul din aproape în aproape?
D: – Da. Și la un moment dat, când s-au format corpurile… suficient de… nu știu, la nivelul la care s-a considerat, abia atunci au venit… conștiințe, spirite să le… încorporeze. Oamenii s-au creat din zona respectivă, din planeta respectivă. Nu au fost concepuți prin ceva. Abia ulterior s-a ajuns la forma aceasta de reproducere. Inițial a fost doar o dorință de a crea corpuri. Dar nu înțeleg de ce? Pentru că planeta aceea a putut crea un corp de sine stătător ca să pot intra eu. De ce a trebuit să…?
A: – Corpurile pe care le crea planeta aceea nu aveau conștiință? Nu aveau suflet?
D: – Aveau. Dar nu puteau trăi. Când a fost creat ca să intru eu a fost creat doar ca un costum. Iar astealalte par să aibă… ceva în plus. Deși senzația în costumul acela era mult mai elevată și mai sigură pe ea, decât chestiile astea… micuțe… care s-au creat. Neștiutoare și… N-are logică.
A: – Dar poate era mai elevat pentru că era animat de sufletul tău?
D: – Da, era sufletul meu și conștiința respectivă.
A: – Și astfel a rezultat o ființă mai elevată?
D: – Da…
Creația initială a fost alterată
D: – (Pe gânduri) Dar simt o nemulțumire acum. Pentru că eu am muncit să fac chestia asta și apoi au venit alții să… strice! N-au stricat planeta neapărat, sau corpurile. Dar au alterat și au denaturat munca mea și chiar sunt supărată! (S-a emoționat și a început să plângă)
A: – Dar de unde au venit ei și ce au făcut cu corpurile acestea, cu ființele acestea pe care ai ajutat să se formeze? (Tăcere) Ce le-au făcut?
D: – Le-au alterat sensul lor.
A: – În ce fel?
D: – Nu mai sunt lucrurile cum am avut eu intenția să fie.
A: – Și cum au putut face asta?
D: – Eu acum am venit aici ca să repar, dar nu pot să repar nimic. (Și plânge cu sughițuri)
A: – Ce ai vrea să repari?
D: – Stricăciunile care s-au făcut.
A: – Și ai venit să le repari fiind întrupată?
D: – Acum da. În viața asta. Și de asta mă doare așa de tare, pentru că am muncit și am pus suflet și… parcă mi s-a stricat munca! Și creația, copilul meu!
A: – Dar în ce fel e stricată creația ta?
D: – I s-au dat alte scopuri precise.
A: – Și nu trebuia să aibă scopuri precise?
D: – Nu scopurile acestea.
A: – Dar acestea ce fel de scopuri sunt?
D: – Nu sunt scopuri care să le folosească intereselor lor.
A: – Folosesc intereselor altcuiva?
D: – Da. Folosesc intereselor lor.
A: – (???) Și ce interese au ei?
D: – (Tăcere prelungă) Nu știu.
A: – Dar cum pot… să servească de fapt intereselor altcuiva? Nu mai au liber arbitru?
D: – Nu prea mai au.
A: – Și toți sunt așa sau numai unii?
D: – Mmm. Acum sunt cumva în urmă, nu sunt în momentul prezent. Și în momentul în care sunt, ATUNCI, nu prea mai aveau… liber arbitru. Erau ca un fel de sclavi. Și ulterior au venit alte ființe ca mine și au ajutat și s-a… s-a mai redresat puțin.
A: – Și-au mai recuperat din liberul arbitru?
D: – Da, cumva au devenit ele mai conștiente (ființele) de ce sunt și nu au mai putut fi așa ușor manipulate.
A: – Dar asta a durat mult timp, nu-i așa?
D: – A fost… un fel de luptă-război, dar între noi, nu între… Între sufletele noastre și cei care au venit să… Și conștiința aceasta cu care am lucrat… s-a chinuit foarte mult. (Și a început iar să plângă)
A: – Dar deasupra voastră era vreo conștiință superioară care să poată veghea asupra lucrurilor să nu se poată întâmpla așa ceva? Sau, de ce a fost îngăduit să se întâmple lucrul acesta?
D: – Pentru că și cei care au… (oftând) preluat (creația noastră) au fost creați cu liber arbitru.
A: – Adică cei care au venit să altereze… creația ta?
D: – Da. Era dreptul lor să facă ce… să aleagă ce să facă și… s-a băgat acea conștiință peste… le-a respectat cumva alegerea.
A: – Și tu ești tot o conștiință cu liber arbitru, nu?
D: – Da.
A: – Și care au fost interesele ființelor care au venit să altereze creația voastră?
D: – Nevoile personale. Aveau niște nevoi… să își alimenteze anumite… s-ar traduce în orgolii, dar nu prea e asemănător cu termenul acesta. Erau niște nevoi… ei cu asta se hrăneau… nu se hrăneau cu… Aici găseau satisfacția.
A: – Nu se hrăneau cu alimente?
D: – Nu-nu. Își găseau hrană în energia asta pe care o produceau ființele din această zonă, care ulterior s-a transformat în ceva mai mare. Era o zonă mică.
A: – Adică ființele pe care le-ați creat voi s-au răspândit pe o zonă mai mare și s-au înmulțit?
D: – Da. Da. Și cumva au ajutat și ființele acestea rele la extinderea lor, chiar dacă într-un mod… dis… care nu era chiar benefic. Dar cumva au avut un rol în crearea a ceea ce este acum. Fără ele nu s-ar fi creat sistemul de… care susține acum… Dacă e s-o iei așa, ei par co-creatori a ceea ce e acum pe Pământ.
A: – Au îmbunătățit creația voastră?
D: – NU AU ÎMBUNĂTĂȚIT. Nu au îmbunătățit, dar au făcut-o să fie ce-i acum. Dacă nu erau ei era altceva. Deci au participat la o creație. Și îmi aduc aminte ființele acestea de chestiile acelea negre cu ochi pe care le-am văzut… au ceva în comun.
A: – Dar participând la co-crearea acestor ființe care sunt acum, ce atribute pozitive au adus ele creației voastre?
D: – Ele n-au adus nimic pozitiv.
A: – Au devenit ființele care au rezultat mai adaptabile sau…?
D: – Mnnuu. Așa s-a creat dualitatea.
A: – Poți să explici?
D: – E o co-creație planeta între sufletele acestea ca mine și sufletele ca ale lor. Cumva s-a format o dualitate între energia noastră și energia lor.
A: – Sunteți suflete venite din locuri diferite?
D: – Da. Și n-a fost intenționat să se întâmple asta. Ei n-aveau ce căuta aici.
A: – Au ajuns aici printr-un accident sau cum?
D: – Nu erau în planul nostru. Au venit… s-au băgat… egoist, așa.
A: – Și era folositor pentru ei ca ființele acestea de pe planetă să fie numeroase și să se răspândească pe un teren mai extins?
D: – Da. Și cred că de asta au contribuit cumva la creșterea și extinderea zonei. Pentru că ei se hrăneau din ceea ce trezeau în ființele de pe Pământ. Dar n-am realizat că e Pământul – acum realizez că vorbeam de Pământ. Credeam că vorbesc despre altă zonă. Când mă refeream la zonă și eram micuță și când era la început nu… nu ș… nu am crezut că e Pământul, părea altceva. Nu știu dacă e… nu mai înțeleg…
A: – E în regulă. Și ce fel de stări trezeau ei ? Ai spus că trezeau niște stări în ființele de pe Pământ.
D: – Stări de groază. Stări de groază. Și frică, și…
A: – Și cum pot ființele acestea să se hrănească din…
D: – Se hrănesc cu frecvența acestei energii.
A: – Deci ființele de pe Pământ ajungeau să emane o vibrație de…
D: – De frică!
A: – Și ei puteau să folosească vibrația aceasta?
D: – Da, pentru că sunt creați cumva pe frecvența respectivă. Și atâta timp cât oamenii sunt… și trăiesc din frică… ei sunt mulțumiți. Ei ar vrea ca oamenii să rămână așa tot timpul.
A: – Dar ai spus că între timp oamenii cu ajutorul tău și al altor ființe ca tine au mai reușit să fie mai conștienți de ei și să nu mai fie așa prinși.
D: – Da, să nu mai aibă putere asupra lor și să nu îi mai alimenteze pe ăștia. Și când n-o să mai fie… n-o să mai aibă cu ce se hrăni, o să plece.
A: – Se întâmplă deja lucrul acesta?
D: – Da, se întâmplă. Dar nu sunt mulțumită.
A: – Ce te nemulțumește în continuare?
D: – Că nu sunt lucrurile așa cum… stabilisem inițial și că s-a alterat toată treaba.
A: – Dar nu mai poți întoarce lucrurile înapoi nu? Să anulezi tot ce s-a întâmplat deja.
D: – Nu. Și înțeleg cumva că atitudinea și gesturile lor au co-creat viața care e acum și nu ar fi existat, dacă nu erau ei, așa. Deci, cumva,… au devenit cumva și ei parte din tot sistemul acesta.
A: – Chiar dacă nu au fost invitați dinainte.
D: – Da. Deci e o înțelegere de a-i accepta până o să vie liberul lor arbitru ca să plece. Sunt tolerați.
A: – Și ființele acestea sunt în continuare în jurul Pământului?
D: – Sunt pe Pământ.
A: – Sunt și întrupați?
D: – Par a fi. Dar… cumva acționează în ambele planuri. Pot acționa și întrupați și neîntrupați în același timp. Conștiința lor e mai dezvoltată decât cea a oamenilor. Pentru că sunt conștienți și când sunt întrupați și când sunt neîntrupați, în același timp. Pot lua acțiuni și decizii și face schimb de informații între partea întrupată și… cea neîntrupată.
A: – Dar sunt și unii oameni care deja pot să facă asta, nu-i așa?
D: – Nu-i suficient. Ar trebui să fie mai mulți.
Munca unui creator întrupat
A: – Și cum poți tu să ajuți ca să fie mai mulți? Sau ce ai vrea de fapt să faci, dată fiind situația aceasta?
D: – Mi-am luat o parte din povară. Am luat o parte din povara conștiinței cu care am creat…
A: – A conștiinței planetei vrei să spui?
D: – Da. Logic nu prea poți să le combini, dar cred că asta e. Adică logic nu prea pot să zic că conștiința cu care am creat e conștiința Pământului de acum. Conștiința Mamei-Pământ nu prea o…
A: – Ai creat împreună cu o altă conștiință vrei să spui?
D: – Mnuu… Cred că e tot ea, dar acum nu mai e cum era atunci.
A: – A evoluat și ea?
D: – Nu știu cât a evoluat. Dar s-a transformat.
A: – Și cum percepi tu transformarea conștiinței ei?
D: – Era mai… pură, mai veselă, mai… Acum e… (și îi curg lacrimi) trecută prin multe.
A: – Și tu ai venit să o ajuți pe ea sau oamenii?
D: – Am venit să colaborez cu ea, dar… am uitat de asta. Și mi-a fost arătată prima colaborare ca să îmi aduc aminte. Și că nu trebuie să o mai resping de acum. Pentru că o doare că o resping (plină de emoții și cu lacrimi în ochi), pentru că nu vreau să accept că sunt de aici. Dar eu am participat la creație.
A: – Și o doare că negi lucrurile acestea, nu?
D: – Parcă nu îmi vine să cred, dar chiar îi pasă de mine. Dar conștiința mea de acum nu poate să accepte că ei chiar îi pasă de mine. Și vrea să mă ajute să… să duc ce am preluat. Adică vrea să lucrăm iar împreună. Și că soluția este să lucrez iar cu ea, cum am lucrat atunci. Dar eu ce să fac cu frunze și cu simboluri acum??! Mi se pare așa absurd.
A: – Totuși, cu frunze și cu simboluri ai cuprins toată planeta data trecută. Părea puțin, dar ai făcut un lucru foarte mare. Ai cuprins toată planeta.
D: – Era micuță.
A: – Păi și frunzele erau micuțe în comparație cu planeta. Dar cum te simți conectată cu conștiința planetei?
D: – Da, mă simt.
A: – Cum se simte conectarea cu ea?
D: – E ca o ființă blândă care vrea să lucreze cu mine și să îmi fie alături. Și… e foarte multă blândețe și dorința de a-i recunoaște existența. Și înțelege… vrea să înțeleg că nu are sens să o mai resping.
A: – Dar dacă o respingi ce se întâmplă?
D: – E ca și când m-aș respinge pe mine, pentru că corpul ăsta în care sunt e parte din ea. Și a încercat să-mi mai explice asta și mi-a arătat că corpul ăsta e parte din ea și nu-i al meu, e-al ei. Și eu… în corpul ăsta e o comuniune între noi doi, așa cum am fost atunci la început. Dar n-am înțeles.
A: – Și ți-a pregătit un corp bun?
D: – Acum corpul acesta a fost… n-a avut cele mai bune condiții. Dar cumva am venit și n-a fost foarte premeditat ce-am făcut. Am venit cam în grabă. Am simțit momentul și… a fost în grabă așa venirea.
A: – Dar nu te-a forțat nimeni, ai vrut tu să vii, nu?
D: – Făceam ceva important, totuși. Am lăsat chestia aia, care era totuși importantă, și aș mai fi rămas acolo, dar… și ce se întâmpla aici, procesul acesta, trebuia să particip la el cumva.
A: – Deci e important pentru tine să fii aici, să contribui?
D: – Da.
A: – Și când ai zis că ai preluat din povara ei, ce înseamnă asta?
D: – Sunt foarte multe energii care trebuie curățate. Și doar comuniunea cu energia de unde am venit și cu… și cu conștiința planetei le poate dizolva.
A: – Deci ai nevoie să fii în corp ca să poți contribui pe planetă.
D: – Da, dar nu e suficient.
A: – Ce mai trebuie să faci?
D: – Trebuie ancorată energia.
A: – Energia de unde vii tu?
D: – Da, ce făceam eu acolo important.
A: – Și cum pot să faci asta?
D: – Deschid canale. Le deschid, dar eu nu sunt conștientă.
A: – Dacă respingi viața sau îți respingi corpul mai poți să deschizi canalele?
D: – Sabotez lucrul care deja încearcă să se întâmple. Tot se întâmplă, dar se întâmplă mai greu.
A: – Dacă n-ai mai sabota ar fi mai puternic?
D: – Da, ar curge energia.
A: – Și te-ar ajuta și în viața de om să lași energia să curgă liber?
D: – Păi acesta este scopul meu. Asta este tot ce trebuie să fac.
A: – Și dacă faci asta îți va fi mai ușor și ca ființă omenească.
D: – Nu pare să schimbe prea mult lucrurile, nu știu de ce.
A: – Dar suferință ai mai simți, dacă te-ai deschide să ancorezi energia în câmpurile Pământului?
D: – Nu, pentru că s-ar trece la alt plan.
A: – Deci măcar n-ai mai simți suferința asta.
D: – Nu ar mai fi suferința, dar e un efort care trebuie întreținut.
A: – E un efort pentru tine să faci ancorarea energiilor?
D: – Da, cumva… nu e ușor de susținut, pentru că sunt energiile foarte puternice și corpul fizic uneori nu poate să le ducă. Trebuie susținut. Și dacă se consumă energia pe… alte diverse probleme, nu mai e energie și focalizare și atenție pentru a susține…
A: – Totuși pentru a funcționa în corpul fizic, ai nevoie să îți asiguri și traiul, și să mai dedici energie și în alte direcții. Cum poți primi susținere ca să faci lucrurile bine, atât legat de misiunea aceasta de ancorare a energiilor, cât și de a trăi viața de om? De unde poți primi susținerea de care ai nevoie?
D: – Ai nevoie de ajutor. De colaborare cu alte persoane.
A: – Cu alte persoane întrupate?
D: – Da. Și sunt cumva… adică planul e făcut, dar nu se întâmplă.
A: – De ce?
D: – E o încăpățânare undeva.
A: – A ta?
D: – Da.
A: – Deci dacă te-ai deschide ar fi mai ușor. (Da) Nu poți să faci de una singură…?
D: – Nu poți să faci de unul singur.
A: – Și dacă nu te deschizi și nu faci lucrurile acestea, ce se poate întâmpla?
D: – O să tot fii împinsă în direcția de a te deschide.
A: – Deci n-ai scăpare, tot acolo o să ajungi.
D: – Păi viața nu te lasă până nu faci ce ai de făcut.
A: – Deci aceasta e singura ta treabă… să ancorezi energiile de unde vii în câmpurile Pământului? Cu ființele omenești nu ai nimic de făcut?
D: – Nu. Scopul e doar acesta, în principal. Acesta este principalul. Cel mai important. Și…
A: – Și cum deschizi canalele?
D: – Prin intenție. Dar ele sunt cumva… deschise, energiile curg. Trebuie doar să mă racordez la ele. Să mă conectez la locul de unde am venit, la locul în care eram înainte să vin aici, unde făceam niște chestii importante. De acolo se poate primi susținere… pentru planetă. Și…
A: – Și pentru ființa umană în care ești?
D: – Da, e… oricum e o suținere… nu e percepută conștient, dar ea există.
A: – Deci cu toată rezistența pe care ai opus-o, tot ai primit și susținere?
D: – Scopul era prea important ca să se țină cont de partea umană. Lucurile s-au întâmplat indiferent de revolta ființei umane. Și lucrurile se întâmplă chiar dacă…
A: – Nu poate să fie Daniela deconectată de sursă, sau de locul din care a venit.
D: – Nu e conștientă, dar conectarea este. Dar nu se duce energia unde trebuie în corp.
A: – De ce nu se duce unde trebuie în corp?
D: – Sunt foarte multe… chestii negre, ca niște pânze de paianjeni prin corp. Sunt parte din… s-a preluat ceva din stricăciunile făcute…
A: – Sunt cumva niște caracterisitici ale vehicolului fizic, ale rasei?
D: – Da, și s-au ales cam principalele, și cele mai dureroase, care sabotează planeta și omenirea. S-au ales să fie… în conștiința asta toate. Pentru că numai așa poate să ia contact cu ele, ca să le dizolve.
A: – Și cum ar putea să le dizolve?
D: – Să recunoască cine este.
A: – Acum cu reactivarea acestor amintiri a recunoscut cine este?
D: – Mai e o mică parte, dar majoritatea au adus în conștient ce era nevoie și… s-a mai completat ceva. Dar mai e o parte, care trebuie să fie efortul ei.
A: – Reîntregirea nu a fost completă?
D: – Reîntregirea a fost completă. Dar mai e un efort al ei de a conștientiza și a se lăsa… să simtă aceasta întregire.
A: – Dar energetic reîntregirea s-a întâmplat, nu-i așa?
D: – Da.
A: – Doar mintea ei mai trebuie să accepte asta?
D: – Da, trebuie să se sincronizeze cu restul.
A: – Și cum să facă asta?
D: – Trebuie să se conecteze și să nu mai respingă conectarea. Să se conecteze cu esența ei. Și apoi cu esența conștiinței de unde a venit. Ca la început să se simtă iarăși, sigură pe ea și să știe ce are de făcut. A avut senzațiile acelea de încredere prima dată când a venit în corp acela…
A: – Din acest motiv i-ai arătat acea experiență?
D: – Da.
A: – Dacă se conectează o să știe apoi ce are de făcut?
D: – Treptat-treptat. Trebuie ușor-ușor să permită să… Vindece și restul.
Concluzie
Dolores vorbea în cărțile ei despre voluntari, unii dintre ei veniți din sfere foarte înalte, din dimensiuni care vibrează mult mai fin, ori de pe planete sau din lumi foarte evoluate. Sunt tot mai mulți așa, mai ales născuți după ’87 (The Convergece year).
Diferența de vibrație dintre locul din care vin și lumea aceasta e foarte mare. Corpul acesta în care intră, încărcat cu moștenirile tuturor străbunilor, plin de toate suferințele lor, de limitări și neputințe, de durere și patimi, înscrise toate în ADN, la nivel celular, îi tulbură și îi scufundă și mai tare în uitarea impusă de vălurile care înconjoară planeta. Le este foarte greu să se adapteze. Să reziste.
Pentru a-și putea duce la îndeplinire măreața misiune (pentru că au tendința să se încarce cu misiuni mari și grele) trebuie să-și accepte corpul, conjunctura și să își amintească faptul că nu i-a osândit nimeni trimițându-i aici. Ci ei singuri au venit ca voluntari, plini de compasiune, bunăvoință și iubire. Nimeni nu e aici în zadar. Și pentru unii e suficient că trăiesc aici în corp – ceea ce au ei de făcut funcționează de la sine. De undeva din fundal o parte mai profundă din ei își face treaba.
Iar despre faptul că niște ființe extraterestre ar recolta energia produsă de oameni pentru a se hrăni cu ea s-a mai scris în ultimii ani. Nu este un subiect plăcut, dar a început să fie vehiculat. Și tocmai pentru a nu întreține vreun astfel de proces (de este adevărat cumva) e bine să ne amintim că ieșind din energia fricii în toate formele ei ne eliberăm dintr-un astfel de scenariu. Există metode prin care să trecem din frică în iubire și fiecare are de unde alege cel puțin una care să-i placă și cu care să treacă la treabă.
Dacă ți s-a părut interesantă această informație și vrei să-ți deslușești propria poveste printr-o sesiune de hipnoză QHHT poți să ne scrii aici.