Ppe vremea când știam prea puține despre hipnoză și reîncarnare am întâlnit poate cel mai vehement sceptic al subiectului vieților trecute. Spunea el: „Cum e posibil ca toți cei care și-au văzut viețile trecute să fi fost numai Maria Tereza, Ștefan cel Mare sau Iisus? Și dacă-ar fi să fie să poți să-ți vezi viețile trecute, cum se face că nu se vede nici unul rânind la porci, spălând pe jos sau haimana pe străzi și muritor de foame? Astea-s numai văzduhisme și-ați face bine să le lăsați în pace!”. Când am descoperit cărțile lui Dolores Cannon am aflat răspunsuri care au rezonat în mine ca fiind adevărate pentru toate aceste întrebări, pentru ca apoi să le experimentez și eu prin sesiunile cu oamenii care mi-au trecut pragul.

Dar cel dintâi răspuns la întrebările scepticului despre care am scris mai sus a venit către mine când am făcut prima mea meditație de regresie în 2011, într-o sesiune de grup. Nu era nimic strălucitor sau grandios la acea viață, căci m-am văzut un simplu păstor de oi prin câmpiile Mongoliei. Sărac, desculț și singur. Copil dintr-o familie prea numeroasă și neputincioasă ca să-i poată crește pe toți, am fost crescut de o bunică bătrână, pentru ca apoi să fiu luat ajutorul unui păstor. Toată viața aceea am fost un om amărât și plin de durere. O viață simplă. O viață care, însă, avea răspunsuri pentru mine. Și așa mi-am dat seama că pot fi reamintite și vieți simple, nu doar vieți grandioase.

Dolores Cannon spunea că peste 90% dintre viețile pe care clienții ei și le-au reamintit în timpul sesiunilor de hipnoză au fost vieți simple, ale unor oameni obișnuiți. „Digging potato lives” (vieți de culegători de cartofi) le spunea ea acelor vieți de țărani simpli din toate timpurile, care munceau pământul, se bucurau de câte un târg, eventual iubeau, se căsătoreau, făceau copii și într-un final mureau (de bătrânețe). Istoria nu le-a ținut minte numele, dar poveștile lor i-au marcat pe ei și pe cei apropiați lor, așa simple cum au fost. Iar istoria Pământului e plină de astfel de povești ale unor oameni simpli. Majoritatea sufletelor întrupate acum sunt suflete care au trăit pe Pământ de multe ori, experimentând astfel de povești simple, ajungând apoi să evolueze spiritual și să experimenteze povești mai complicate, uneori și povești pe care istoria le-a înregistrat și ne-au rămas mărturie și nouă.

Prin munca ei, Dolores a descoperit că în ultimii 50 de ani, de când evoluția planetară s-a accelerat pentru a putea susține tranziția către Noul Pământ, au început să vină la întrupare suflete din alte sisteme stelare. Cei pe care unii îi numesc star seeds (le-aș spune „seminții stelare”) sunt mulți dintre voluntarii despre care vorbea Dolores în cartea ei, „Cele trei valuri de voluntari și Noul Pământ”. Cei mai mulți dintre ei au avut întrupări pământești în mod sporadic (am observat din experiență că ar fi vorba de mai puțin de 30-50 de vieți), în anumite perioade importante din evoluția omenirii la care au dorit să participe. Dar sunt și suflete întrupate în prezent care au avut și mai puțin de 10 vieți pământești înainte de viața aceasta. Ele nu sunt suflete noi, abia desprinse din Sursă. Sunt suflete mai vechi decât însuși Pământul, cu multe întrupări în alte locuri, în alte sisteme stelare. Ele vin cu multă experiență și cu anumite calități, daruri și abilități, necesare în aceste timpuri de transformare planetară. Pentru a compensa „lipsa de experiență pământeană” s-a găsit însă o soluție: imprimarea de vieți terestre. Dar înainte de a intra în detalii despre viețile imprimate, ar fi util să înțelegem mai bine necesitatea acestei soluții.

Un suflet bătrân fără experiență?

Unii s-ar putea întreba ce i-ar putea lipsi unui suflet bătrân, încât să nu se descurce aici, în această lume primitivă?

  • În primul rând sufletele semințiilor stelare sunt adesea bătrâne, mai bătrâne decât Pământul însuși. Și adesea au trăit și multe vieți. Doar că au fost preponderent în alte locuri, pe alte planete sau în alte forme. Au experiență multă, bogată, variată, de calitate,… doar că nu (sau prea puțin) terestră. Prin urmare, ca atunci când cineva călătorește într-un loc nou, unui astfel de suflet o existență pământească i s-ar putea părea străină, stranie, neobișnuită… Un ghid sau un reper i-ar fi de folos pentru a se descurca mai bine.
  • Apoi, locul din care vin aceste suflete ar putea fi foarte diferit de Pământ. Într-atât de diferit încât să nu le (prea) placă aici și să le vină să plece înapoi Acasă. În anumite situații sunt cuprinse de un dor imens de a se întoarce de unde au venit, pentru că le este foarte greu să se orienteze și să se descurce aici. Și uneori dorul acesta e așa de puternic încât își „înscenează” situații prin care ar putea pleca (murind, căci nu se poate altfel). O încetare subită a vieții înainte de finalizarea misiunii ar încurca planurile semnificativ (la nivel macro- și ale altor personaje) , iar așa ceva nu este de dorit, tocmai în această perioadă crucială de evoluție.
  • Adesea în lumile din care vin aceste suflete ele nu au corp fizic, ci corp de lumină, sau cel mult un corp fizic mai „ușor”. Iar asta poate să însemne că nu vor înțelege de ce să mănânce, de ce să doarmă, de ce să vorbească,… sau alte lucruri simple, lumești. Și asta pentru că acolo de unde vin ei se hrănesc cu energie sau lumină, pentru că se odihnesc foarte puțin, se înțeleg unii cu alții comunicând telepatic, se multiplică prin intenție. De asemenea, corpul fizic le-ar putea părea „prea strâmt” și limitat pentru cât de liberi și puternici se simțeau în corpurile pe care le ocupau în locurile din care au venit aici.
  • Nu sunt multe planetele care îți dau atâtea emoții și așa de intense. Pentru cineva care a experimentat anterior doar pace, echilibru, armonie și iubire necondiționată, panoplia de emoții pe care o viață terestră le oferă unui muritor ar putea fi absolut copleșitoare. Însă unii tocmai pentru asta vin – să încerce aceste experiențe neobișnuite în alte locuri, care ajută enorm la evoluția sufletelor.
  • Liberul arbitru atât de… flexibil cum este pe Pământ este un alt ingredient rar întâlnit pe alte planete. În alte locuri regulile pot fi mult mai stricte. Pentru sufletele evoluate este greu de înțeles cum oamenii pot să facă unele gesturi sau fapte pe Pământ, fără să respecte liberul arbitru al celorlalți, fiind lipsiți de compasiune și înțelegere față de celelalte ființe.

Desigur că mai sunt și alte lucruri sau situații care ar putea pune în dificultate sufletele venite aici din alte lumi. Dar haideți să revenim la subiectul nostru.

Ce sunt viețile imprimate?

O viață imprimată este o experiență terestră trăită de un suflet, care a fost înscrisă în memoria altui suflet, în așa fel încât se confundă cu/devine propria sa experiență. Viața imprimată este înscrisă în memoria sufletului care nu a trăit acea experiență pentru a-i servi ca reper, pentru a-i aduce darurile acelei experiențe, care să-i servească la îndeplinirea misiunii sale în viața curentă.

Akasha este baza de date eterică a Pământului care conține toate experiențele trăite de vreun suflet vreodată pe această planetă (și alte lucruri interesante). Știind cum să accesăm această bază de date, cu toții ne-am putea lua informații sau repere din viețile oricui a trăit vreodată pe Pământ (teoretic e posibil pentru oricine ). Am accesa experiența ca pe o informație exterioară, însă. Nu am simți ce a simțit persoana care a trăit-o. Am lua la cunoștință ce a simțit, și cum a făcut, și tot felul de lucruri. Dar nu ar fi ca și când ne-am însuși experiența, ca și când ar deveni a noastră. Prin procesul de imprimare a experienței, ea devine și a celui căruia i-a fost imprimată. Ca un tatuaj permanent, oarecum.

Metoda aceasta a imprimării de vieți unor suflete este oarecum o scurtătură. În loc de a aștepta ca sufletele să aibă propria lor experiență, li se imprimă experiențele altora. În loc de a-i lăsa să inventeze roata de fiecare dată, unora li se dă și roata și proiectul roții și amintirea inventării și construirii roții. Pentru că ei vin cu experiență proprie despre cum este să conduci mașini, și treaba lor asta este, nu să mai inventeze încă o dată roata. (Asta ca să continui parabola). Și se face acest artificiu pentru a accelera evoluția omenirii în dimensiunea a 5-a.

Ce fel de vieți se imprimă ?

Cele mai des imprimate sunt viețile maeștrilor iluminați sau ale ființelor care au atins un prag mai înalt de evoluție. Iisus, Fecioara Maria, Maria Magdalena, apostolii lui Iisus, etc. Noi, aflându-ne într-o parte de lume care e preponderent creștin-ortodoxă, suntem mai familiarizați cu sfinții ortodocși, dar sunt și alții în alte părți ale lumii, ale căror nume noi nu le știm, care au răspândit mesaje de iubire și compasiune. În afaceri i s-ar spune acestei metode de imprimare a vieților benchmarking – adică, dacă cuiva i-a reușit ceva, haide să ne uităm și noi cum a făcut, ca să putem face la rândul nostru. Probabil că ar fi interesant (bine pentru evoluția oamenilor) dacă ar fi mai mulți ca Iisus, de-odată întrupați. Dar în loc de asta, sunt presărați câțiva care au înscrisă amintirea realizării sale ca să poată ajuta omenirea acum. Desigur, fără să înceapă să se auto-proclame cu toții Mântuitori pe la toate colțurile, căci n-ar fi necesar (după principiul „Ceea ce faci strigă mult mai tare decât ceea ce spui”) și nu despre asta e vorba.

Am mai întâlnit un caz în care cuiva îi fusese imprimată o viață a unui om simplu, pentru un motiv oarecum neașteptat. Viața imprimată era a unui țigan din alte timpuri, care pe când era bebeluș fusese scăpat de mama lui în ceaunul cu apă opărită, dar numai pe partea stângă a corpului. Era cel mai mic copil venit într-o familie deja mare, dar săracă. Tatăl bețiv, când l-a văzut pe cel mic suferind în urma accidentului și gândindu-se că ar putea rămâne și bolnav și desfigurat, ca o pacoste pe capul lui, i-a spus nevestii să se scape de el, spunând că el nu-l mai vrea așa și că oricum au destui copii. Femeia nu s-a îndurat să îl omoare, dar nici nu putea să-l păstreze, căci n-avea cum să crâcnească în fața bărbatului. Așa că l-a abandonat pe pragul cuiva care lucra la o casă de copii. Astfel, prin mila altora a fost salvat și a trăit să ajungă adult. În ciuda cicatricilor rămase pe piele, a devenit un om responsabil, care și-a întemeiat o familie și și-a făcut un rost. Viața aceasta a fost imprimată unui suflet care venea prima oară la întrupare pe pământ, într-o familie foarte simplă, asumându-și și o karmă de familie destul de provocatoare. Mesajul vieții imprimate a fost că indiferent din ce mediu vii, cu ce provocări din familia care te-a născut, poți să te afirmi cine ești tu cu adevărat într-un timp oarecare, dacă nu renunți să crezi în tine. Un efect secundar fizic al acelei vieți era că persoana avea o sensibilitate mai pronunțată la frig și durere pe partea stângă a corpului, și că dacă se accidenta în vreun fel, se recupera mai greu decât pe partea dreaptă. Trauma accidentului cu oala de apă fusese foarte puternică pentru sufletul care o trăise și imprimase asta și asupra celui căruia îi fusese imprimată viața respectivă. Interesant, nu?

Așadar, pot fi imprimate vieți simple sau vieți mai evoluate. Universul găsește căi surprinzătoare prin care să-și îndeplinească planul, iar o parte din el presupune evoluția omenirii și tranziția în Noul Pământ în aceste timpuri… de început.

Dacă ți s-a părut interesantă această informație și vrei să-ți deslușești propria poveste printr-o sesiune de hipnoză QHHT poți să ne scrii aici.