Mmotivele pentru care oamenii apelează la hipnoză pot fi diferite. Destul de des este vorba despre frici inexplicabile, iraționale, cum ar fi cele care nu pot fi asociate vreunui eveniment traumatic din viața prezentă. Ele pot fi deslușite și eliberate cu succes prin prin această metodă.

Într-o viață omenească putem trece prin situații traumatizante, care ne sperie sau ne impresionează semnificativ, în care suferim pierderi mari (poate ne pierdem viața, dragostea, situația sau viitorul, familia). Dacă nu reușim să vindecăm, să procesăm și să integrăm complet acea experiență în timpul vieții sau în spațiul dintre vieți, luăm cu noi în întrupările următoare reminiscențele acelor traume. Acestea se vor putea manifesta mai târziu sub forma unor frici, fobii, temeri, activate de obicei de anumiți factori declanșatori.

Experiența ne învață că unele astfel de frici nu se manifestă de la naștere, ci se declansează mai târziu în viață. Întâlnirea cu același suflet care într-o viață trecută ne-a provocat o traumă sau pe care l-am pierdut într-un mod dureros poate fi un factor important. Alteori conjunctura este asemănătoare în prezent (chiar și numai puțin e suficient) și stârnește emoțiile neprocesate, creând oportunitatea de vindecare. Se poate să ajungem în aceleași locuri în care s-a petrecut situația din viața anterioară și corpul să înceapă „să își amintească” ce a trăit cândva. Dar mai știm și că lumea e plină de excepții, putând să apară și factori declanșatori neașteptați, neobișnuiți.

Iată mai jos câteva exemple de astfel de frici pentru care oamenii au apelat la hipnoza cuantică QHHT.

Frica de a conduce mașina – frică de mișcare

Răul de mișcare, frica de a conduce mașina și frica de a face orice schimbare erau problemele pe care Emilia și le-ar fi dorit să se rezolve când a venit la hipnoză. Era de 17 ani în același loc de muncă (și a venit la sesiune la 36) deși nu avea nici o perspectivă de dezvoltare, nu era bine plătită, nu era apreciată, respectată sau recunoscută pentru ceea ce făcea. Pur și simplu nu reușea să își schimbe locul de muncă (din diverse motive). Era într-o relație de 6 ani în care nu făcea nici un pas înainte, dintr-o teamă necunoscută ei. Nu reușea să iasă nici un pic din cuvântul părinților, mai ales al tatălui ei. Își dădea seama, în același timp, că repetă un tipar prin care așteaptă ca alții să ia decizii pentru ea și să-i conducă viața, neasumându-și responsabilitatea pentru propria-i viață. Ce și-ar fi dorit Emilia era să înțeleagă de ce e atât de blocată și cum să facă să iasă din asta.

În timpul hipnozei s-a văzut o tânără frumoasă și mândră, undeva prin anii ’50. Se plimba pe o pajiște frumoasă, aflată pe marginea unui lac, unde oamenii înstăriți obișnuiau să iasă la picnic. Acolo l-a întâlnit, din întâmplare, un tânăr șarmant pentru care făcuse pasiune și împreună cu care trăise o poveste intensă de dragoste. Aceasta până când el s-a făcut dispărut fără nici o explicație. Acum era la braț cu o altă femeie, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. A încercat să treacă nepăsătoare, dar în sinea ei s-a aprins de furie. Gânduri de răzbunare i-au umplut mintea, dându-și seama că el a profitat de sentimentele ei ca să obțină ceea ce și-a dorit de la ea. Se simțea umilită, rănită în orgoliu, plină de furie și trădată. N-a mai rezistat să rămână acolo și a plecat în trombă cu frumoasa ei mașină decapotabilă. După câteva serpentine a avut un accident și a murit.

Gândul cu care și-a părăsit trupul a fost: „Când sunt în mișcare nu pot să controlez lucrurile.” Ne-am dat seama că „mișcarea necontrolată” a fost legată de frica de moarte. Prin reamintirea acestei vieți anterioare am aflat care era cauza fricii de a conduce mașina și a răului de mișcare.

Însă și schimbarea este o mișcare. Uneori nu știm cu exactitate încotro ne va duce nici cea mai bună decizie. Iată cum, din cauza fricii de moarte și de a pierde controlul din viața trecută ea ajunsese în prezent să nu mai facă nici o schimbare. În plus, experiența reamintită mai făcea o trimitere subtilă la ideea că bărbații/iubirea pasională te pot duce la pieire – un alt obstacol în calea unei relații reușite.

Frica de apă

Frica de ape adânci și de a înota este destul de frecventă în rândul celor care vin la hipnoză. Iată două cazuri și ramificațiile lor în viața prezentă.

Maria ar fi vrut să învețe să înoate pentru a se bucura de apă împreună cu copiii ei la mare. Nu era motivul principal pentru care venise, dar pusese asta în lista ei.

În timpul hipnozei a aflat că a fost cândva marinar și că în timpul unei furtuni puternice a fost spulberat de ape de pe punte și aruncat în mare, unde a murit înecat. De fapt, în viața aceea fusese mai întâi încărcător la debarcader. Încărca vapoarele cu marfă, visând la cum ar fi să plece și el în călătorie pe mare. Dar poveștile cu oameni înghițiți de ape îl speriau și îl făcau să rămână mereu la mal. După o vreme, fiind mistuit de dorința aceasta, și-a făcut curaj și s-a făcut marinar. A fost marinar mai mulți ani, a călătorit mult și s-a bucurat de aceste călătorii. Dar de ce i-a fost frică atâția ani n-a scăpat în cele din urmă, căci premoniția nefericită s-a împlinit. A aflat că a murit înecat în mare, spulberat de pe puntea vaporului în timpul unei furtuni cumplite.

Sinele Superior i-a reamint viața aceasta pentru a înțelege de unde îi vine frica de mare. Dar și pentru a-i arăta că omul de atunci și-a împlinit visul de a naviga în lumea largă- în ciuda fricii – și s-a bucurat de el, atât cât a durat. În anii în care a călătorit pe mare a fost fericit cu adevărat. Mesajul suplimentar era să își lase deoparte fricile și să își urmeze visele, în ciuda fricii, pentru că asta o va face fericită.

O listă lungă de frici inexplicabile

Corina a venit temătoare la sesiune, înșirând o mulțime de frici într-o lungă listă. Aceste frici păreau să îi controleze viața. Fricile îi modificau comportamentul profund în relație cu copiii și cu soțul, dar mai ales o făceau nefericită. Nu știa de unde îi vin aceste frici, pentru că nimic dramatic nu i se întâmplase în viața aceasta. Vroia să se elibereze de ele și să trăiască cu adevărat.

În timpul transei a văzut cum a fost înecată în două vieți. În prima viață era o femeie cu stare bună care călătorea cu vaporul împreună cu soțul ei. Erau simpli pasageri. La un moment dat s-a întâmplat ceva și vaporul a început să se scufunde. Soțul ei a luat banii și a încuiat-o în salonul în care se afla, lăsând-o singură acolo. A fugit cu banii și s-a salvat. (Câtă iubire sinceră, nu-i așa?) Nimeni n-a observat-o acolo, nu s-a oprit să spargă ușa sau să o salveze. Oamenii erau prea ocupați să se salveze pe ei înșiși. O piesă grea de mobilier a căzut peste ea și a imobilizat-o. Treptat apa a umplut camera și căile ei respiratorii și a murit. Iată de unde, pe de o parte, frica de apă, și pe de altă parte, neîncrederea în bărbați și în oameni în general.

În a doua viață era o femeie simplă, undeva într-o pădure întunecată din Evul Mediu. Un bărbat masiv îmbrăcat în armură și cu sabie a urmărit-o până lângă o apă și a înecat-o. A prins-o de cap și a băgat-o cu capul în apă în mod repetat, ținând-o acolo până nu a mai putut respira.

A aflat mai târziu că bărbatul acela în viața aceasta este tatăl ei. Pe lângă frica de apă, i-a fost arătată frica de moarte asociată cu tatăl ei. În subconștient îi era frică să nu o ucidă din nou. Așa că în viața aceasta încerca să fie perfectă, să nu facă vreo greșeală prin care să-l supere și să-și atragă mânia lui. Și pentru ca să fie perfectă în ochii lui, în viața aceasta nu i-a ieșit din cuvânt – nu a mers la petreceri în timpul liceului, nu a avut prieten până târziu, nu a trăit prima iubire decât târziu, nu a urmat școala pe care și-ar fi dorit-o. Mai târziu obsesia de a fi perfectă a continuat prin efortul de a menține curățenia perfectă, chiar și când copiii vroiau să se joace, iar asta presupunea o dezordine temporară. Apoi s-a zbătut să facă mâncarea cea mai bună, să fie cel mai bun angajat, să fie cel mai săritor om (chiar în detrimentul propriei persoane sau a priorităților familiei), cel mai bun prieten.

Din frică (de a muri înecată) a încetat să-și trăiască propria viață, să-și manifeste propriile dorințe și propria-i identitate. Atât de puternice pot fi aceste asocieri pe care mintea le face atunci când murim în moduri traumatizante încât ramificațiile sunt mult mai multe decât ne-am putea gândi inițial.

Frica de a rămâne fără bani

Irinei îi era frică să nu rămână fără bani. Situația ei materială era bună și nu ar fi avut motive de îngrijorare, dar fiindcă această frică nu îi dădea pace s-a gândit că ar fi bine dacă ar afla cauza ei.

În hipnoză a aflat că într-o viață anterioară s-a căsătorit cu un bărbat care nu o iubea și care îi vroia doar zestrea. Avea nevoie de banii ei pentru ascensiunea în cariera politică și militară în timpurile Romei sau Greciei antice. Am aflat că acest bărbat a rănit-o, a înșelat-o, a umilit-o public, a trădat-o, a respins-o și denigrat-o. Cel mai tare a durut-o însă că a luat la război singurul fiu rămas, de numai 12 ani, unde a fost curând ucis.

Frica de a rămâne fără bani apăruse pentru că în viața prezentă se căsătorise cu același om. Din nou a înșelat-o, din nou i-a luat banii, din nou aveau un fiu. Însă în viața prezentă a reușit să se despartă de el mult mai devreme, reducându-și suferința și „salvându-și” fiul, când prin divorț a obținut tutela absolută asupra copilului.

Frica de zborul cu avionul

Lui George îi era frică să zboare cu avionul. Nu într-atât încât să evite complet acest mijloc de transport, dar suficient încât să îi transpire mâinile, să îi crească pulsul și să aibă tresăriri în timpul turbulențelor.

Prin hipnoză am aflat că într-o viață anterioară pilota un aparat de zbor (părea de natură extraterestră) împreună cu un coleg, în jurul unei planete necunoscute. Făcea asta în mod obișnuit și îi plăcea să zboare. Dintr-o dată aparatul de zbor s-a defectat și au început o lungă cădere liberă. Frica l-a făcut să rămână imobilizat, așteptându-și sfârșitul, în timp ce colegul se agita din răsputeri să salveze nava. După un timp colegul a redresat nava și s-au salvat.

Impresia căderii în gol în timpul zborului, sentimentul de neputință și frica de moarte au rămas întipărite în memoria lui peste vieți. Chiar dacă deznodământul nu a fost fatidic, amintirea aceasta îi altera experiețele legate de zbor și în prezent.


Cei care și-au reamintit aceste scene în timpul sesiunilor de hipnoză au avut eliberări și conștientizări puternice. Fricile acestea și-au pierdut puterea asupra lor din acel moment înainte și viața lor a devenit mai bună.

Dacă și tu experimentezi frici sau fobii, care îți tulbură viața și pe care vrei să le eliberezi printr-o sesiune de hipnoză cuantică QHHT, poți să ne scrii aici.