Fecioara-MariaSse întâmplă mai des decât ne-am aștepta ca oameni care reușesc să facă regresii în vieți trecute să își amintească scene din viețile unor personalități istorice sau religioase. Fără întârziere scepticii ar zice că acestea sunt bune motive de îndoială cu privire la existența vieților trecute și ar pune pe seama imaginației bogate și nevoii de atenție a unuia slab aceste întâmplări.

Dolores Cannon a descoperit însă că în cazul unor suflete cu mai puține întrupări pământene, deci în lipsa unor experiențe proprii relevante, și pentru a avea informații pe care să le poată folosi în misiunea lor din această viață ca voluntari veniți să asiste omenirea în procesul de ascensiune care are loc în aceste timpuri, consiliile au hotărât să imprime viețile unor suflete evoluate în memoria sufletului care se întrupează, pentru a îmbunătăți șansele acestuia de reușită în această misiune.

În mai 2016 am făcut această sesiune cu o femeie deschisă spre spiritualitate, căreia îi vom spune Emilia. Am aflat în partea a doua a transei, din discuția cu Sinele ei Superior, că avusese doar opt vieți anterioare pe Pământ și îi fusese imprimată viața Fecioarei Maria pentru a o ajuta în lucrul cu energia în viața ei prezentă. Modul în care i-a fost sugerat să o facă este foarte interesant, astfel că am transcris acest pasaj pentru ca și alții care se vor simți inspirați să lucreze astfel cu energia, să o facă păstrând în minte viziunea descrisă mai jos. Pe mine m-a emoționat povestea și m-a făcut să îmi dau seama de importanța conexiunii dintre oameni, nu numai a ancorării de energii superioare în Aici și Acum.


Nașterea Mântuitorului

E: – Nu știu. Am impresia că capăt corp.
A: – Poți să îți vezi picioarele?
E: – Mă văd… cu părul lung, desculță.
A: – Ești femeie? (Mhm) Ești tânără sau bătrână?
E: – Tânără.
A: – Ce culoare are părul tău?
E: – Se schimbă. Nu știu de ce.
A: – Se schimbă și forma corpului?
E: – Nu.
A: – Ești îmbrăcată cu ceva?
E: – Cu… cu… ceva simplu. O tunică.
A: – Are mâneci?
E: – Da, s-a făcut albă.
A: – E lungă?
E: – Da.
Fiecare răspuns părea că vine după ezitări și cumpăniri interioare. Ca și când n-ar fi crezut ce vede.
A: – Povestește ce vezi, ce se întâmplă… dacă nu le povestești ele se uită, se pierd.
E: – E luptă, e ca un război.
A: – E pe un câmp de luptă undeva?
E: – Nu, unde sunt acum. Sunt soldați care se luptă.
A: – Ce fel de arme au? Cu ce fel de arme se luptă? (tăcere lungă)
E: – Nu știu ce văd dar… trebuie să fugim. Nu știu ce văd. Parcă aș fi… nu știu… parcă aș fi pe vremea când s-a născut Mântuitorul și trebuie să fugim.
A: – Povestește-le exact cum sunt, exact cum vezi. Cu cine mai ești împreună?
E: – (Oftează) E ciudat ce văd. E scena când pleca Maica Domnului cu Iosif.

„Iar în zilele acelea a ieșit poruncă de la cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere, cea dintâi, s-a făcut pe când Quirinus guverna în Siria. Și se duceau toți să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Și Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem, pentru că el era din casa și din seminția lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Iar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască. Și L-a născut pe Fiul ei Cel Întâi-Născut și l-a înfășat și L-a culcat în iesle, fiindcă pentru ei nu era loc la han.”
– Evanghelia după Luca, cap.2, Nașterea lui Iisus

Drumul-obisnuit-al-evreilor-in-vremea-lui-Iisus A: – Când părăseau…
E: – Da, trebuie să plecăm prin deșert!
A: – Și câte persoane sunt în grupul acesta care pleacă?
E: – Noi.
A: – Cu cine ești? Ești cu un bărbat? (Da.) Și el e Iosif? (Da) Și în afară de voi doi mai e cineva?
E: – Nu știu. Parcă sunt niște copii care fug după noi.
A: – Plecați pe jos?
E: – Nu. Eu sunt… eu sunt pe un măgar.
A: – Și încotro o să vă duceți?
E: – (Tăcere lungă) Trecem de râuri. Dar suntem în deșert.
A: – Doar voi doi și cu măgarul acesta? (Da) Tu cum te simți?
E: – Și am ajuns.
A: – Într-un oraș sau unde?
E: – Nu știu, e noapte. E… nu știu de ce văd lucrurile acestea.
A: – O să vedem după aceea de ce le vezi. Povestește doar exact ce vezi. Tu cum îți simți corpul? Obosit? Odihnit?

Îmi dădeam seama că mintea Emiliei avea o problemă cu ceea ce vedea – încerca să judece scenele, să le încadreze undeva și nu reușea să se descurce cu asta. Faptul că vedea o scenă în care părea să fie Maria, Maica Domnului, o tulbura foarte tare și nu înțelegea dacă asta înseamnă că ea a fost această personalitate într-o viață trecută. Îmi dădeam seama că de fapt o tulburau implicațiile pe care le-ar putea avea în viața ei un astfel de trecut.

Știam însă din cărțile lui Dolores că multor suflete încarnate în timpurile noastre este posibil să li se fi imprimat în subconștient, în memoria sufletului, amintirile vieților lui Isus, ale Fecioarei Maria, ale diferiților sfinți, buddha sau bodhisattva, sau ale altor spirite evoluate (mai ales) pentru a putea folosi cumva ca reper acele experiențe pentru îndeplinirea misiunii lor în viața prezentă (un fel de benchmarking, în termeni corporatiști). De asemenea, sufletul Emiliei putea fi un aspect al aceluiași suflet din care o parte se încarnase în personajul Maica Domnului așa cum îl știm noi din religie – căci se pare că fiecare suflet are mai multe aspecte ale sale, care se pot încarna toate sau nu, în același loc, timp…sau nu. Sau putea fi o altă situație, o altă particularitate a Vieții.

Nu aveam cum să clarific lucrul acesta decât mai târziu, în timpul discuției cu Sinele Superior al Emiliei. Așa că încercam să o ajut să se “împământeze” cât mai bine în experiența care i se dezvăluia, pentru a putea extrage de acolo cât mai multă informație folositoare pentru ea.

E: – Văd staulul… (tăcere lungă și oftat) Și văd că trebuie să nasc.
A: – Și ești pregătită să faci asta? (Da) Știi că a venit vremea?
E: – Hm. Simt că se mișcă… copilul în burtă.
A: – Te ajută cineva să naști sau naști singură?
E: – Nu. Sunt întinsă pe jos. Într-o… Sunt animale acolo. (Liniște lungă. Și câte un scâncet scurt)
A: – E frig, e cald acolo? Povestește-mi ce vezi.
E: – Că trebuie să iasă copilul. Nu e nici frig, nici cald. E bine.
A: – Și e noapte?
E: – Da. (Un icnit ușor)
A: – Simți durere?
E: – (Râde) Nu. E ca un orgasm. (Și lacrimi încep să îi curgă pe față în timp ce un zâmbet îi umple chipul de fericire)
A: – Plângi de bucurie? (Daa) Și Iosif e acolo pe lângă tine?
E: – Da. Era cu spatele.
A: – Și ce se mai întâmplă?
E: – SE NAȘTE COPILUL! (Zâmbind larg și cu fericire pe chip)
A: – E băiat sau fată?
E: – E băiat.
A: – Și cum arată?
E: – E LUMINĂ.
A: – Și ce se mai întâmplă?
E: – Vin magii să se închine. Copilul e pe jos.
A: – E înfășat copilul? Ce se întâmplă ce vezi?
E: – Că strălucește atât de tare încât feșele acelea parcă s-ar dizolva!

Uciderea pruncilor

Apoi s-a întins bine așa cum stătea pe pat lungită și dintr-o dată, din bucurie, tihnă și liniște, și-a schimbat starea devenind concentrată și agitată.
A: – Ce se întâmplă?
E: – Îl caută. Îl caută peste tot și e sânge peste uși. Vor să-l omoare. (Oftează nemulțumită și agitată. Apoi începe să respire agitat. Vocea îi tremură împreună cu corpul, în timp ce scoate niște sunete de spaimă și lacrimi îi curg pe obraz.)
A: – Și ți-e frică? Ce se întâmplă? Ce se întâmplă, povestește-mi…
E: – Omoară copiii.
A: – Și poți să simți lucrul ăsta?
E: – Da (pe un ton apăsat și greu).
A: – Dar voi sunteți protejați, nu-i așa? (Da)
Și a început să suspine tulburată. Apoi în scurt timp, să plângă în hohote, printre sughițuri.
A: – Ce se întâmplă? Ce simți? De ce plângi?
E: – Sunt mormane de copii morți. E ca o piramidă de copii morți.
A: – Dar copilul tău e liniștit, nu? Nu face gălăgie.
E: – Nu. E undeva departe.
A: – Ai plecat cu el?
E: – Da. Am plecat. Doamne, de ce văd lucrurile astea?
A: – O să vezi mai târziu de ce. Lasă-le să-ți fie arătate.

Copilăria lui Iisus în Nazaret

E: – Suntem în… Suntem în Nazareth. Și copilul se joacă cu tatăl lui.
A: – Tatăl lui e bătrân? (Da) Și copilul câți ani are?
E: – Până în 12. 10.
A: – Aveți o casă a voastră unde stați?
E: – Da. E de piatră. Și ei se joacă cu lemnul. Și simt miros de lemn. Sunt legată la cap și am o rochie albastră. Lungă.
A: – Și tu ce faci? Cu ce te ocupi? (Geme) Ești bine? Ce se întâmplă? Ce-ți apare? Povestește-mi.
E: – Că a plecat copilul.
A: – Acolo la 10 ani?
E: – Era mai mare. A mai trecut un pic. Avea 12.
A: – Și unde a plecat?
E: – Îl căutăm.
A: – A plecat singur?
E: – Mhm. (Pauză) Și e în templu și vorbește.
A: – Și oamenii îl ascultă?
E: – (Pe un ton ce emana siguranță) Mhm! Îl ascultă. Fascinați. Unii se… întreabă cine e. Îl urăsc. Nu-l vor acolo.
A: – De ce? Vorbește ceva diferit? Nu le place ce aud?

Lumina lui Iisus creează o rețea aurie de la inimă la inimă

E: – Emană numai lumină. E ca un înger. E în alb, cu cârlionți. Citește dintr-o carte aurie. De aur. Sunt raze care se duc în sufletele oamenilor. E o conexiune directă de la inima lui… la inima altor oameni. E ca o rețea. Și el crește și crește.
A: – În ce fel crește el? Ca lumină?
E: – Nu. Ca fizic. E ca o rețea. E ca o rețea ce… e ca o rețea care se duce, și cuprinde… se duce direct în inimă. Și e de aur. E… sunt raze aurii.
A: – Și ce se întâmplă cu inimile oamenilor când le atinge?
E: – Sunt aurii (șoptit). E ca o rețea. Și din… când vorbește… oriunde merge… se ridică vibrația. Se ridică tot Pământul. Ne-am înălțat cu Pământul. E ca o… e pe orizontală… e pe tot globul.
A: – Oriunde ar fi el transmite pe orizontală pe tot globul?
E: – Da! Da! Da! Sunt ca niște lasere.
A: – Doar din faptul că există el acolo?
E: – Se duc raze în toate direcțiile. Și în spate. Și în față. Și se ridică… se ridică toată planeta. Se ridică… (tăcere)… cu liftul!
A: – Deci nimic nu mai e la fel după ce el trimite razele astea.
E: – Nu.
A: – Și oamenii își dau seama că se întâmplă asta?
E: – Da! Simt. Dar mai sunt și ceilalți. Mai sunt ceilalți care nu-l vor acolo. Sunt negri. Sunt întunecați. Așa e energia lor.
A: – Dar pe el nu-l deranjează că ei sunt negri?
E: – Nu.
A: – Pe ei îi atinge energia lui?
E: – Nu. Nu.
A: – De ce nu-i atinge și pe ei?
E: – Sunt atât de opaci. Sunt ca smoala. În unii mai intră câte un firicel. În unii mai intră câte un firicel de lumină. Și ei se strâng ca o forță. Cei întunecați.
A: – De ce se strâng?
E: – Văd… au luat forma pe care am văzut-o la început. Forma aceea de șarpe. Vor să-l înghită.
Văzuse chiar la începutul transei un fel de șarpe în cerc. Semăna ca descriere cu Ourobus, șarpele care încearcă să își mănânce coada formând astfel un cerc. În viziunea ei fusese portocaliu, ca de foc.
A: – Și el ce face în timpul acesta?
E: – Împrăștie lumină.
A: – Nu se teme de ei, nu?
E: – Nu. E ca… ca un val lângă el. Forța aceea e ca un val. Dar nu poate să-l atingă.
A: – Pentru că el emană în continuare această lumină?
E: – Da. Dar el nu poate să emane în direcția lor. Sunt mult prea compacți și în direcția aceea nu mai emană. E în stânga mea… animalul acela. El e în dreapta mea. Nu-mi dau seama. Ar putea să… ar putea să emită și acolo. Dar nu vrea. Ar putea să-i distrugă într-o clipă. Să-i ardă.
A: – Dar de ce nu vrea să facă asta? Îi lasă să existe cu vreun rost?
E: – Să vadă oamenii.

Răstignirea

A: – Ce trebuie oamenii să vadă?
E: – (Geme) Că vor să-l omoare. (Geme din nou)
A: – Ce se întâmplă mai departe?
E: – (Geme repetat și nu răspunde) E întins pe pământ și îl bat pe cruce. (Geme în continuare)
A: – Și tu ești acolo lângă el?
E: – Da. Eu observ. Știu că asta trebuie să se întâmple. (Și geme din nou)
A: – Te doare totuși?
E: – E cutremur. E noapte. E… sfârșitul lumii. Cade totul (cu vocea stinsă).
A: – Sfâșitul lumii, zici?
E: – Îl văd… acolo… Acolo e cutremur și se crapă pietrele.
A: – Și el unde e?
E: – Pe cruce. Întins. Îl văd și acolo, dar îl văd și deasupra. Și… nu simt durere.
A: – Îl vezi… a ieșit din corp?
E: – Nu. E încă pe cruce întins și îl bat. E… mă duc acolo și îl înconjor cu… e un corp… e un corp pe cruce. Îl…
A: – Ce îi faci? (Respirând cu greutate) E corpul lui la care te uiți? (Da) Și tu ce faci?
E: – Îl acopăr cu o energie. Îl… îl ajut.
A: – Îl ajuți cu energia cu care îl acoperi?

Când am reascultat acest pasaj mi-a părut rău că nu am mai pus întrebări legate de această energie cu care îl învăluia. Însă în parte am primit răspunsul în legătură cu energia aceasta citind cartea Esenienii, Copiii Luminii a lui Stuart Wilson și a Joanei Prentis, scrisă tot prin regresie hipnotică, după o metodă similară cu metoda lui Dolores.

Din cartea aceea am aflat că Iisus, Maria, Maria Magdalena, apostolii și alții din cei care i-au susținut erau Esenieni – o grupare evreiască deosebită de ceilalți evrei. Aveau cu toții cunoaștere superioară transmisă doar celor inițiați din vechime.

Esenienii stăpâneau foarte bine vindecarea energetică, lucrul cu cristalele, cu uleiurile esențiale și cu plantele de leac, astrologia avansată, astronomia, comunicarea telepatică, precum și multe alte abilități și informații la care oamenii de rând nu aveau acces. Se pare că implementaseră un plan foarte bine pus la punct în legătură cu venirea Mântuitorului, care includea susținerea lui energetică pe tot parcursul Răstignirii și până la momentul Învierii. Căci ei știau dinainte că El va trece prin toate acestea. Și pentru ce.

E: – Da. Dar totodată îl văd și în alt plan. Îl văd deasupra.
A: – Și în planul de deasupra cum îl vezi?
E: – Strălucitor!
A: – Din planul acela îți transmite ceva?
E: – Știu că e acolo. Și că așa trebuie să fie. (Pauză) Îi ridică crucea. (Tăcere)
A: – Și ce se mai întâmplă?
E: – Se duce jos. Se duce… e ca și cum inima lui se duce să scoată… din smoală oamenii.
Apoi, dintr-o dată a scos câteva icnete și apoi un oftat prelung.

Iisus și Maria coboară în iad

Iisus și Maria coboară în iadA: – Ce s-a întâmplat?
E: – Mi-a luat foc pieptul. Mi s-a deschis… nu știu… simt ceva pe ini… pe piept. Mi s-a deschis toracele.
A: – Ești tot acolo lângă cruce?
E: – Nu. Sunt în el. El e pe cruce și eu sunt în el. Și ne-am dus până jos și era mult foc acolo. (Tăcere) […]
E: – Sunt cu el pe cruce și ne-am dus acolo jos să scoatem oamenii.
A: – Și poți să vezi și în planul acela de jos unde v-ați dus amândoi?
E: – Da, dar… n-aș vrea să intru.
A: – E ok, nu trebuie să intri dacă nu vrei.
E: – (Râzând) Nu e fain! Ah… da…
A: – Oricum acolo nu intră decât cine poate să intre. Dacă ai intrat acolo cu el înseamnă că poți.
E: – Da. (Râzând din nou) Mă amuză ce văd. Văd exact descrierea… nu știu… ceaunelor și-a fierberii. Nu știu de ce mă amuză! Da… e… hm!… simt…
A: – Și ce e până la urmă locul acela cu ceaunele pe care îl vezi acolo?
E: – E locul unde vor să ajungă oamenii.
A: – Vor ei să ajungă acolo? (Daaa) Dar locul acesta există cu adevărat? ( Da) Dar l-a creat Dumnezeu sau cine l-a creat? (Da) Dar Dumnezeu nu e iubire? (Da) Și atunci de ce a creat locul acesta?
E: – Pentru purificare. Pe mine mă amuză cum se chinuie ei acolo!

Ei au ales să meargă în iad

A: – De ce te amuză? Merită? Sau de ce te amuză?
E: – Pentru că au ales.
A: – Ei au ales să meargă acolo? (Da) Ar putea alege diferit? (Da) Deci e opțional să mergi acolo?
E: – Da. E opțional și dacă vrei să ieși sau nu.
A: – Poți să ieși oricând? (Da) Doar să vrei…?
E: – Da.
A: – Și atunci de ce ai mers cu el acolo?
E: – Să îi scoatem.
A: – Ei nu își dădeau seama că pot să iasă oricând? (Nu) Înseamnă că nici nu au nevoie să fie acolo. Îi ajută la ceva?
E: – Sunt multe planuri. Și se… locul acela se continuă și mai jos. Unde e fiara aceea. Dar… e captivă acolo. E ca… e ca și cum tot Pământul stă pe ea.
A: – Există iadurile acestea și în alte părți sau sunt doar pe Pământ?
E: – În unele locuri există.
A: – Dar sunt și locuri în care nu există? (Da) Și câte niveluri sunt în jos sunt?
E: – Până la ultimul nivel la care este fiara.
A: – Și câte niveluri sunt până jos unde se află fiara?
E: – E în al zecelea nivel de jos. Dar sunt și subnivele. Sunt 9.9, 9.8… sunt…
A: – Dar oricum ai zis că e opțional să mergi acolo. Dar ce îi face pe oameni să aleagă să meargă acolo? Cum ajung ei să facă astfel de alegeri?
E: – E în ei.
A: – Ce anume e în ei?
E: – Alegerea asta. Și faptul că sunt acolo. Trebuie doar să o… lase… lumina aceea să intre… și când lasă lumina să intre, se umplu de lumină.
A: – Și iadurile astea sunt tot în ei?
E: – Da.
A: – Și lumina de unde vine?
E: – Mă duc cu El. Și le dă El lumină.
A: – Poți să dai și tu lumină?
E: – Da.
A: – Lumina ta e diferită?
E: – E albastră. Lumina lui e albă. Au nevoie de tot spectrul de lumină. Au nevoie de toate razele de lumină.
A: – Lumina ta la ce îi ajută?
E: – În primul rând… la înțelepciune.
A: – Și cât timp stați acolo?
E: – Am început să umplem de lumină. Lumina mea s-a făcut violet. Și umplem de lumină. Mai puțin ultimul nivel. Care rămâne negru.
A: – Dar oricum e bine dacă umpleți celelalte nivele, nu?
E: – Da. E o lumină frumoasă și caldă. Umplem de lumină violet. E ca o mare. E ca… curăță… dizolvă… dizolvă tot negrul.
A: – Și lumina aceasta violet poate fi folosită oriunde?
E: – În operații.
A: – Și pe spații poate fi folosită?
E: – Albă pe spații. Pe spații trebuie albă. Lumina Violet dizolvă tot. Lumina Albă transformă tot. Lumina Albă e ca o explozie. În fața ei… nu mai stă nimic. S-a curățat. S-a ridicat planeta. Nu știu… trebuie să plec de aici.

Răspunsuri de la Sinele Superior

Și a făcut apoi un salt brusc într-o altă viață, de fapt într-un alt fel de existență. E ceva ce se întâmplă destul de des într-o sesiune QHHT, așa că am urmărit povestea aceea mai departe și mai apoi am chemat Sinele ei Superior pentru a primi lămuriri în privința a ceea ce ne arătase.
A : – De ce ai văzut scena cu fiara?
SS: – Să știu că am puterea să o dizolv.
A : – Era nevoie să știi că ai puterea aceasta?
SS: – Probabil… […]
A : – Și care e legătura cu Maica Domnului?
SS: – Sunt parte din ea. […] Sunt o parte din ea.
A : – Un aspect al ei?
SS: – Da.
A : – Și când a văzut scenele cu… din viața Maicii Domnului, acolo era același aspect al sufletului care este întrupat și acum ca Emilia, în viața prezentă?
SS: – Nu.
A : – Dar de ce au fost arătate aceste scene cu viața Maicii Domnului? (Tăcere) Ce relevanță au pentru Emilia acum? (Tăcere) De ce e important pentru Emilia să știe că e un aspect al ființei pe care noi o numim Maica Domnului?
SS: – Asta e.
A : – Are de făcut ceva cu asta? Are legătură cu misiunea ei să știe asta?
SS: – Da.
A : – Maica Domnului ai spus, în viziunea pe care i-ai arătat-o, că lucrează cu o lumină albastră-bleu. Are și Emilia capacitatea să lucreze cu lumina aceasta? (Da) Și cu lumina violet? (Da) Și trebuie să le folosească pentru a-și îndeplini misiunea? (Da) Poți să-mi explici mai multe în legătură cu ce ar trebui să facă?
SS: – Să dizolve. Să transmută… să… să folosească.
A : – Să o folosească tot așa cum a folosit-o atunci când a coborât cu Isus în tărâmurile de jos?
SS: – Da.
A : – Trebuie să o folosească pentru oameni? Sau pentru locuri? Sau pentru ce?
SS: – Pentru oameni.
A : – Aceasta este misiunea ei, să transmute energiile joase folosind această lumină?
SS: – Da.
A : – Și are de lucrat și pentru planetă? (Da) În același fel? (Da) Are nevoie de sprijin pentru a face aceasta? (Nu) Poate face și de una singură? (Da) O împiedică ceva să folosească aceste instrumente? (Nu) A mai făcut deja, chiar dacă nu a fost conștientă? (Da) Deci avea nevoie să devină conștientă de asta, de asta i-ai arătat? (Da)
Fiindcă devenise mai puțin comunicativă a trebuit să pun întrebări mai degrabă închise, pentru că altfel rămânea doar tăcere între noi și nu aflam nimic.

Conectarea de la inimă la inimă

N-am reușit să obțin, în faza aceasta, mai multe explicații direct de la Sinele Superior, așa că am trecut la alte întrebări, pentru că aveam senzația că mintea ei judecă răspunsurile și nu o lasă să le exprime. Intenția mea era să se obișnuiască cu modul în care Sinele Superior comunică și să reiau mai apoi. Abia în ultimele 10 minute din transa de trei ore am reușit însă să ajung din nou la misiune și modul în care trebuie să lucreze cu luminile pe care i le arătase.

emanatie-christicaA: – Mai vrei să adaugi ceva înainte de a închide?
SS: – Trebuie să umple toate locurile prin care merge.
A : – Cu ce trebuie să le umple?
SS: – Cu lumină.
A : – De care?
SS: – Aurie. Trebuie să… trebuie să… acționeze din nou rețeaua aceea… de lumini, dintre oameni.
A : – Pe care o făcea Isus atunci? (Da) Poate și ea să o acționeze? (Da) Tot cu lumină aurie? (Da) Și cum să facă asta, doar prin intenție? Trimițând raze așa cum făcea Isus, din inima lui?
SS: – Nu. Să activeze CE E și o să iasă razele.
A : – Să activeze CE E în oameni? (Da) Și cum activează CE E în oameni?
SS: – Îi conectează pur și simplu la lumina aceasta și va țâșni. În toți oamenii. În toți oamenii pe care îi întâlnește. Trebuie să refacă rețeaua aceea.
A: – Mai sunt și alți oameni care fac asta pe Pământ?
SS: – Nu văd.
A : – Altceva mai vrei să îi transmiți?
SS: – Mai sunt alți oameni care lucrează cu alte lumini. Dar trebuie activată lumina aurie… Mai sunt alți oameni care lucrează activând canalul… vertical… Dar trebuie activat canalul orizontal. Trebuie făcută o rețea orizontală… între inimile oamenilor. Trebuie lucrat pe orizontală.
A : – Ok. Altceva vrei să mai adaugi?
SS: – Că e în singuranță.

Lumina Aurie apare în alte locuri ca Energia/Conștiința Christică, despre care se spune (mai ales în cercurile ezoterice) că la a doua venire a lui Hristos va coborî în inimile oamenilor – Iisus nu va veni în trup(at), așa cum a fost ultima dată, ci în trupurile noastre a tuturor, sub forma aceasta energetică atotcuprinzătoare.

Cei mai mulți Lucrători de Lumină (sau practicanți de diferite tehici de meditație și lucru cu energia) se concentrează pe deschiderea inimii și conectarea corpului energetic la rețeaua cristalină a planetei.

Acesta apare celor care Văd (cu Cealaltă Vedere) ca un canal vertical, în continuarea Canalului Central, care conectează pe fiecare la rețea și indirect între ei, astfel. Din rețea pot fi ancorate diverse energii, printre care și Energia Christică.

Dar conectarea despre care vorbește aici Sinele Superior este directă, de la inimă la inimă, mai puțin eterică, mai împământată în trup.

Și eu înțeleg (încă o dată astfel) că această Energie Christică ne poate salva de iadurile/suferința din interiorul nostru, ne poate Trezi, ne poate scoate de acolo, ne poate Înălța către El/divinitatea din fiecare dintre noi/Dumnezeul din interiorul nostru. Scânteia divină este deja în noi. Mai mult, conectarea de la inimă la inimă ne poate scoate din izolare și separare, îndepărtând barierele de tot felul. Unindu-ne.

Dacă ți s-a părut interesantă această informație și vrei să-ți deslușești propria poveste printr-o sesiune de hipnoză QHHT poți să ne scrii aici.