Ccât au trecut miile de ani de când patriarhatul își exercită dominația în lume, femeile au fost denigrate, asuprite, exploatate, agresate în toate felurile, oprimate. Omorâte cu pietre pentru că și-au rostit adevărul sau pentru că și-au ascultat inima și au iubit pe altcineva decât le sorociseră alții, arse pe rug pentru cunoașterea legată de vindecare și utilizarea energiei, bătute până la a fi omorâte în bătaie ca un mod de trai, siluite pentru ca un bărbat să-și facă poftele cu ele, lipsite de asistență medicală, pedepsite pentru sterilitate sau infertilitate în modurile cele mai groaznice… Toate aceste traume din alte vieți prin care multe femei au trecut și-au lăsat amprenta asupra sufletelor lor.

Poate că aceste suflete chinuite în alte vremuri sunt acum din nou femei, purtând înscrise în trupurile lor reminiscențele trecutului.

Descoperim prin hipnoză că traumele din trecut le fac pe unele femei din prezent să se teamă de bărbați, de căsătorie, de a face copii, de a naște. Le creează blocaje la nivelul organelor sexuale (trompe înfundate, infecții urinare sau vaginale, sterilitate, imposibilitatea de a concepe, frigiditate, dificultăți în a trăi plăcere sexuală și orgasm, etc.) sau în alte părți ale corpului. Alteori le fac să întâmpine dificultăți relaționale.

Chiar dacă există și alte metode prin care astfel de experiențe pot fi vindecate, hipnoza e interesantă mai ales pentru situațiile excepționale, cazurile neobișnuite, în care alte metode nu au reușit, prin magia pe care o aduce lucrul direct cu Sinele Superior, cu subconștientul persoanei.

Iată mai jos câteva exemple interesante.

Frica de a naște

Frica de a da naștere fiicei ei în viața aceasta a făcut-o pe Denisa să tremure în timpul operației de cezariană, deși ceruse să i se facă anestezie pentru că îi era foarte frică. Era o frică incontrolabilă, aparent nejustificată. A știut tot ce i s-a întâmplat și povestea că a simțit tremurăturile cum îi zgâilțâiau trupul pe patul de operație. Căutând răspunsuri la întrebările cu care a venit a primit informații și despre acea frică.

Într-o viață anterioară fusese femeie vraci într-un trib indian din America de Nord, prin vremurile în care coloniștii începuseră să-i împingă pe indieni spre vest, pentru a le lua pământurile, sau să-i extermine pe cei care nu plecau de bună voie. De fapt ea era metisă, fiica unui alb și a unei indience. Din pricina aceasta și fiindcă rămăsese orfană și neprotejată, s-a simțit dată la o parte de propriul trib și s-a simțit mai bine să se retragă în pădure.

Acolo a trăit mai mulți ani, ajungând la maturitate. Trăia în armonie cu natura, comunica cu animalele, prepara remedii din plante și primea învățături de la spiritele celor plecați (mama și bunicul ei, care fuseseră vraci și sef de trib), care îi țineau și companie.

După o vreme s-a îndrăgostit de un bărbat și a rămas însărcinată cu el, cu puțin timp înainte ca el să plece pentru totdeauna din viața ei. Gândurile că nu s-ar putea descurca singură să aducă pe lume copilul au început să o frământe într-atât încât și-a pierdut conexiunea cu ghizii ei și cu natura. Când a venit clipa să nască, frica a fost atât de mare încât nu a reușit să nască copilul, iar acesta a murit în pântec.

Epuizată fizic și emoțional, a reușit cu greutate ca după trei zile să scoată fătul afară. Obosită și îndurerată l-a ținut pe piept două săptâmâni, mai mult moartă decât vie și ea. După ce i s-au terminat lacrimile și toate gândurile, spiritul copilului a putut să se facă auzit și să-i ceară să se întoarcă la viață. A reușit să se ridice, să își îngroape copilul și să își revină, trăind până la adânci bătrânețe, o viață împlinită, dar fără copii sau un partener stabil alături. I-a fost astfel explicată frica imensă de a da naștere.

Dar a mai aflat ceva. La momentul sesiunii vroia să știe despre relația în care era cu un bărbat. Nu știa dacă să continue sau să termine relația, având sentimente contradictorii în legătură cu el.

A aflat că bărbatul cu care era în relație și despre care întreba fusese, în viața anterioară, bărbatul pe care îl iubise, care o lăsase însărcinată și al cărui copil îl pierduse prin atâta suferință. Plecase și o lăsase singură, ajungând să treacă prin această experiență de una singură. Nici ea nu îi ceruse să rămână sau să o ia cu ea. Nu îi spusese nici măcar că va avea un copil cu el, pentru că nu știa încă nici ea. Reamintindu-și această viață i s-a dat ocazia să înțeleagă de unde-i vin trăirile amestecate în legătură cu el, să își vindece trecutul și această relație. A fost minunat să văd cum Sinele Superior a eliberat din corpul ei din prezent trauma acelei nașteri dureroase, a acelei pierderi, pentru ca viitoarele nașteri și viitoarele relații de iubire să nu mai fie influențate de experiența trecută.

Blocaje legate de căsătorie și de concepția unui copil

Elena a venit la sesiune la peste 40 de ani, întrebându-se de ce nu a reușit să se căsătorească și să aibă copii în viața aceasta. Nu a putut să rămână însărcinată niciodată, deși medical părea să fie capabilă de a o face. Mi-a mai mărturisit că îi era greu să mențină o relație stabilă, apropiată, intimă. Se întreba care era cauza. Și a aflat mai multe lucruri despre frica de bărbați și de a face copii.

Printre altele a aflat că a fost soția unui rege al Angliei, în timpul Evului Mediu. Era un bărbat gras și bețiv, mai scund decât ea și cu un temperament agresiv. A descoperit asta după ce curtarea s-a încheiat, la un timp după căsătorie. Comportamentul lui grobian și proastele maniere, precum și lipsa de grijă față de propriul corp și față de modul în care se purta cu ea au făcut-o, treptat, să îl disprețuiască, să îl respingă și să o înfurie. Fiind femeie cuvântul ei nu prea avea putere în fața unui astfel de om în acele timpuri, așa că a trebuit să tacă și să reziste.

Din punctul lui de vedere obligația ei de căpătâi era să îi dea un fiu, un moștenitor. Forțată de împrejurări și gândindu-se că astfel ar putea câștiga mai multă putere a rămas însărcinată. A început apoi să se simtă mai stăpână pe poziția ei, a început să îi spună regelui ce simte, ce crede despre el și tot felul de lucruri pe care le strânsese în ea.

Să-și vadă soția altfel decât supusă și obedientă l-a înfuriat pe rege și într-un moment de furie a lovit-o. A lovit-o în mod repetat, inclusiv în pântecul în care-și purta pruncul. A avut avort spontan. Fiindcă medicii vremii aveau cunoștințele limitate nu au știut ce să facă pentru a o salva de la infecție. Au reușit să o salveze, dar nu a mai putut concepe alți copii, devenind astfel o soție indezirabilă. A fost închisă și declarată nebună, apoi decapitată pentru ca regele să-și poată lua o altă soție, care să-i aducă pe lume un moștenitor.

Trauma a fost atât de mare încât corpul ei se considera în continuare serp, incapabil să ducă la termen o sarcină. În plus, o parte din ea considera că sarcina îi poate aduce suferință și moartea. Una dintre relațiile ei lungi din viața aceasta fusese cu același bărbat, care fusese cândva soțul ei, regele Angliei. Relația nefiind vindecată, cum ar fi putut face copii cu el în viața aceasta? Cum ar fi putut să rămână cu el și să-l iubească? Sinele Superior a ajutat-o să elibereze trauma aceea din pântec și să se vindece sufletește. Să conștientizeze faptul că iertarea o poate elibera și ajuta în viitoarele relații.

Medical sănătoasă, practic fără copii

Carla nu putea să rămână însărcinată, deși din punct de vedere medical era aptă atât ea, cât și soțul ei. Se căsătoriseră din iubire și încă se iubeau mult, iubeau copiii și se simțeau pregătiți pentru un copil. Dar pur și simplu nu se întâmpla. Nu vroia să facă tratamente pentru asta, știind că poate exista o altă cauză sau un altfel de blocaj, așa că a pornit căutarea pe calea spirituală. După mai multe terapii alternative și-a făcut curaj să vină la hipnoză.

Într-una din scenele pe care le-a văzut s-a văzut într-o pădure luxuriantă, trăind într-un trib primitiv, dar evoluat spiritual. În comunitate sarcinile erau împărțite clar și acceptate de toată lumea. Femeile aveau grijă de copii, făcau de mâncare, culegeau fructe și alte plante comestibile, îngrijeau spațiul de locuit. Bărbații vânau și apărau teritoriul.

Casele lor erau în copaci foarte înalți, deschise, dar ferite de animalele de pradă care i-ar fi putut amenința la sol. Se cățărau în copaci pe niște liane sau funii, sau ajutându-se de ele. Femeile își cărau copiii mai mici în spațiul de locuit din copaci seara la culcare. Copii mai mari urcau și coborau singuri. În timpul zilei toți copiii și femeile stăteau împreună la poalele copacilor. Ea s-a văzut ca o femeie tânără, având vreo 3-4 copii, dintre care unul mai mic, abia se ridicase și începuse să meargă.

Într-una din zile (o zi frumoasă și caldă) și-a lăsat copiii în grija femeilor mai în vârstă lângă copacii-casă și a plecat în pădure să culeagă ceva de mâncare. Nu a observat cum băiețelul cel mic a luat-o tiptil după ea, fără să scoată vreun sunet (căci știa că nu are voie). Ea însă s-a îndepărat repede și cel mic nu a mai putut ține pasul. Când s-a întors după mai multă vreme la copacii-casă, femeia a aflat că cel mic nu este, că s-a pierdut.

Tradiția tribului spunea ca ambii părinți să își producă răni (tăieturi) pe brațe și pe corp ca pedeapsă prin suferință. Cicatricile trebuiau să le reamintească întotdeauna pierderea suferită. Nu era despre vină, ci despre comemorarea pierderii cuiva drag, a unei vieți pierdute din sângele lor. Într-atât a suferit în viața aceea și atât s-a învinovățit, încât a luat cu ea în alte vieți amintirea acelei pierderi. Sinele Superior i-a explicat că de teamă de a nu mai pierde vreun copil a început să nu-l mai facă. Durerea și vina îi dirijau viața și în prezent.

Simptome multiple – mai multe traume din alte vieți

Când vin la sesiune unele persoane descriu blocaje sau afecțiuni fizice care le supără, care țin toate de aceeași chakră. Și cum fiecare astfel de centru energetic controlează/energizează organele din zona în care se află, dar și unele aspecte emoționale sau mentale, dacă nu funcționează optim (din diverse motive) după o vreme încep manifestări felurite, care încearcă să-i atragă persoanei respective atenția asupra a ceea ce trebuie corectat.

Așa a venit Olivia, cu o panoplie de simptome legate toate de chakra a 2-a – cea care se ocupă de organele sexuale, rinichi, creativitate, sexualitate, plăcere (sexuală), concepție, relații (cu sexul opus sau cu oamenii, în general). Ea este scriitoare și scria povești de iubire ușoare și siropoase. A venit profund nemulțumită de faptul că nu reușea (și nu avea curajul) să scrie despre ceea ce vroia cu adevărat să scrie. Își simțea creativitatea blocată. Se mai plângea de faptul că nu putea avea orgasm vaginal și că sexul era pentru ea nesatisfăcător, indiferent de partener. Nu se plăcea pe ea însăși deloc (deși nu ar fi avut motive aparente). Și se simțea lipsită de energie și motivație.

În sesiunea ei a aflat (printre altele) că într-o viață a fost o femeie vraci, trăind la marginea unui sat. Culegea plante din care prepara diverse remedii. Mai era specializată în a ajuta femeile să avorteze, folosindu-se de leacuri știute numai de ea. Femeile îi cereau ajutorul cu disperare, pentru că unele rămâneau însărcinate în urma unor abuzuri sau a unor relații adulterine, iar altele se chinuiau deja cu mulți copii acasă. Percepându-le neajutorate și lipsite de putere, victime ale unor bărbați dezinteresați în legătură cu ce le făceau femeilor prin destrăbălarea lor, a luat activitatea aceasta ca pe o misiune. Ea însăși nu privea bărbații cu ochi buni și nu era căsătorită cu unul. Însă pentru a nu fi singură, pentru a avea un suflet care să-i țină de urât, a făcut un copil din flori cu un bărbat pe care l-a iubit.

La un moment dat, un bărbat a insistat să ajute o femeie însărcinată. A vrut să nu se implice, situația femeii fiind prea complicată pentru nivelul ei de cunoaștere de atunci. Bărbatul a insistat și a constrâns-o, dar cu tot efortul ei femeia a murit. Bărbatul îndurerat a învinovățit-o pe ea și ca s-o pedepsească a făcut în așa fel încât să fie acuzată de vrăjitorie și închisă pentru a fi spânzurată.

A fost bătută înainte de a fi închisă, aruncată într-o temniță rece, murdară și plină de gândaci. Înainte de a fi dusă la spânzurătoare, paznicii ei (trei la număr) au abuzat-o sexual în toate felurile în care și-au imaginat și au avut timp să o facă. Au scos-o pe targă, cu hainele murdare, pline de sânge, sfâșiate – nici nu se mai putea ține pe picioare. A văzut înaintea ei oameni pe care îi ajutaseră și care nu mișcau un deget să o ajute în situația nedreaptă în care se afla. Sentința a fost definitivă și a murit.

Din viața aceea a rămas cu trauma abuzului sexual încă vie în pântec și în corpul ei emoțional, de unde și incapacitatea de a simți plăcere sexuală, de a se deschide cu adevărat în brațele partenerului. Din cauza faptului că s-a simțit atunci murdărită de acei bărbați nu putea acum să se placă pe ea însăși deloc. Să nu mai aibă niciodată încredere în bărbați a rămas un gând adânc întipărit în subconșientul ei. Vina era și ea o amintire vie. Se simțea vinovată pentru viețile pe care le curmase înainte de vreme și gândea că merită să fie pedepsită pentru acestea. Cumva se pedepsea în continuare.

Fiindcă ajutorul și implicarea ei în viețile oamenilor fusese răsplătit cu trădare, în viața aceasta își bloca exprimarea darurilor care i-ar fi putut ajuta pe oameni, din frica de moarte și de a fi rănită ea și cei apropiați ei. Pentru că prin „greșeala” ei de atunci și-a lăsat copila orfană, s-a programat pentru non-acțiune și non-implicare (neutralitate) în prezent, de teamă să nu se abată suferința asupra celor dragi, ca urmare a ceva ce ar putea greși acum. Însă viața este o experiență și, dacă nu ne expunem riscului de a greși, nu o putem trăi deloc – doar trecem prin ea „ca gâsca prin apă”. Trădarea simțită atunci, pe lângă neîncrederea în bărbați, a adăugat și neîncrederea în femei – și în prezent nu avea prietene femei decât la nivel superficial.

Spânzurătoarea mai are o semnificație în cazul ei. Artiștii, cântăreții, scriitorii își exprimă creativitatea (care izvorăște din chakra a 2-a) prin chakra gâtului (comunicare, cântat, exprimare, scris, voce, etc.). În viața prezentă creativitatea ei era „spânzurată”, blocată în interior, din frică de moarte și de a-i răni pe alții.


Dacă și tu experimentezi anumite blocaje legate de propria-ți feminitate, de exprimarea propriei creativități sau în plan relațional, și vrei să-ți deslușești propria poveste printr-o sesiune de hipnoză cuantică QHHT poți să ne scrii aici.