Un legământ de iubire eternă este o promisiune între două suflete de a se iubi din nou și din nou, în fiecare întrupare și în afara trupului. Cei doi se iubesc deși sufletele lor îmbracă alte trupuri, trăiesc în alte locuri, în alte timpuri, în alte împrejurări. Scopul unui astfel de legământ este de a trăi iubirea în toate nuanțele posibile, până când ea e completă. Doar unele suflete au un astfel de plan, însă cele mai multe nu. Cele mai multe se întâlnesc, trăiesc un număr de experiențe împreună, pentru ca apoi să își continue călătoria în alte feluri, intersectându-se cu alte suflete.
Unul dintre neajunsurile unui legământ de iubire eternă este tocmai faptul că are un termen foarte lung. Când e făcut cu patos el chiar ajunge să-și producă efectele pentru o perioadă lungă de timp. Însă planul sufletelor poate fi diferit de planul omului, al celui care-a făcut acea promisiune pătimașă. Și dacă planul sufletelor nu este să se întâlnească mereu și mereu, se poate ca uneori doar unul dintre ele să fie întrupat și să-l tot aștepte pe celălalt să-i apară în cale. Această așteptare îi poate aduce foarte multă suferință, neîmplinire și-l poate face să rateze ocazia de a experimenta alte lucruri folositoare lui cu alte suflete, care la momentul acela sunt întrupate și disponibile de interacțiune.
Când Laura și-a dorit această sesiune de hipnoză ea era foarte documentată despre povestea sufletelor-gemene. Era convinsă că și-a întâlnit sufletul geamăn și că el e Marius. Principala ei dorință era să afle ce îl împiedică pe Marius să vină către ea, să-și arate iubirea și să-și dorească o relație cu ea.
Viața îi făcuse să se cunoască într-un context mai complicat – fiecare era căsătorit cu altcineva și avea copii în acea relație. Ea avea sentimente pentru el și se simțea extrem de puternic conectată cu el… în plan astral. Însă în plan concret între ei nu se întâmplaseră prea multe – să zicem că erau un fel de colaboratori. El părea să nu aibă nici o idee despre intensitatea trăirilor și experiențelor dintre ei din planul astral, care pe ea o tulburau nespus. El manifesta pentru ea doar prietenie și ocazional ceva care ducea spre o intimitate emoțional-mentală. Fără să intrăm în mai multe detalii e greu de pus în cuvinte mai concrete această situație, dar sper să mă fac înțeleasă.
Pe parcursul anilor am descoperit că sunt multe persoane care simt că și-au întâlnit sufletul geamăn. Trăirile sunt foarte intense și tulburătoare. Întâlnirea cu sufletul geamăn se poate percepe ca cea mai mare iubire, iubirea-mult-visată, cea despre care doar se scrie în cărți, și pe care dintr-o dată începi să o trăiești tu însuți. Conexiunea este dincolo de cuvinte – există telepatie (îi auzi gândurile, îi poți spune/răspunde în gând), îi poți simți emoțiile și îi poți transmite emoții de la distanță, trăiești în fizic, în astral experiențe supra-umane aproape. Aceste experiențe îți schimbă complet ideea despre ceea ce este posibil ca trăire în corp omenesc. Și te fac să crezi că orice ai trăit până atunci este mic, neînsemnat, doar un antrenament, doar o pregătire, doar ceva șters. Ca mai apoi să ajungi să-ți dorești doar asta.
Dar sufletul-geamăn poate să nu fie la nivelul de trezire spirituală de la care să poată percepe ceea ce percepi tu. Să nu fie momentul lui încă. Se poate ca momentul lui să nu vină niciodată în această viață. Se poate ca tu să fii o persoană heterosexuală, iar sufletul-geamăn să fie într-un corp de același sex cu tine. Iar asta să-ți dea viața peste cap. Ori tu să fii alb și geamănul tău negru – și iar să-ți dea peste cap toate credințele.
Laura trăia asta. Ea era trezită și avea aceste trăiri dumnezeiești în planul astral, iar cel pe care-l percepea ca geamănul ei era adormit, neștiutor, ne-simțitor… aproape în ignoranță totală cu privire la toată povestea ei de iubire. Așa că am pornit să aflăm ceva ca ea să-și găsească răspunsuri și alinare pentru acest dor și suferință, neîmplinire. Iată ce-am aflat.
Cum e să fii iubită ca și când ai fi singura femeie de pe Pământ
Am ajuns la o scenă în care ea și el erau țărani. Erau căsătoriți, aveau copii și erau gospodari. Se înțelegeau foarte bine, dar mai ales se iubeau foarte mult. Se luaseră din iubire și trăiseră în iubire până la bătrânețe. Într-un moment în care era mai înaintată în vârstă a povestit cele de mai jos.
A: – Și privind în urmă la viața ta, ce ai zice despre viața ta?
L: – Eu sunt fericită și mulțumită de poziția mea. Eu sunt cineva în acest sat. Eu sunt privită… sunt un exemplu. Eu sunt… mai ales în familia mea. Eu, cu omul acesta, care pare să fie geamănul meu… eu îl iubesc tare mult. Eu am o iubire pentru el atât de mare! El mă emoționează, el îmi oferă foarte multă iubire. El mă privește cu foarte multă iubire când se uită la mine. El îmi oferă toată iubirea pe care nu o am acum.
A: – Cum e să simți așa o iubire, atâția ani? O viață întreagă să fii iubită așa…
L: – Este minunat. El mă vedea cea mai frumoasă și cea mai perfectă ființă din lume. Eu…nu exist decât eu pentru el.
A: – În ce fel te influențează să fii iubită așa?
Laura începe să plângă în hohote…
A: – Ce s-a întâmplat, de ce plângi?
L: – Pentru că eu trăiesc acum această iubire.
A: – Dă-ți voie să-ți amintești cum e să fii iubită așa..
Dorința de a retrăi acea iubire e eliberată
L: – Este foarte bine, eu simt că eliberez dorința mea de a avea o asemenea iubire acum. Pentru că de fapt o am.
A: – Ai trăit deja asta..
L: – E doar o dorință, pentru că am avut-o deja… pentru că o vreau din nou. Dar nu știu dacă se sprijină pe ceva real în viața asta. Dar o amintire a acelei iubiri eu știu că există în mine. Doar că el nu-și permite [acum]. Pentru că este condiționat de prea multe din viața asta. Și nu își permite să simtă asemenea iubire pentru mine.
A: – Dar atunci ați trăit-o, și el te-a iubit. Și tu l-ai iubit pe el, și toată viața ați fost împreună. Și ați avut bună înțelegere, și armonie, și viață bună împreună. Totul a fost foarte bine. Dă-ți voie să-ți aduci aminte, și corpul să-și aducă aminte asta… și să te umpli de această senzație.
L: – Eu zic că am eliberat dorința mea de a avea o asemenea iubire. Se pare că a lăsat o piatră grea în suflet. Pentru că eu am deja asta în sufletul meu. Toată iubirea asta este a mea deja. El nu e o himeră.
Înainte de a muri promit că se vor revedea
A: – Haide atunci să lăsăm în urmă această scenă. Și să ne ducem la ultima zi din viața ta, din această viață pe care o urmărim acum. Poți să o urmărești fără să simți nimic, dacă vrei. Ne-am dus la ultima zi. Ce se întâmplă, ce vezi?
L: – El mă ține de mână. Dar nu e o tragedie, nu e o dramă. El mă lasă în liniște să plec. Am avut o viață plină, în care am avut tot ce mi-am dorit. Și iubirea pe care mi-am dorit-o. E o tristețe de despărțire, dar știu că sunt acolo unde trebuie să fiu și că el va fi bine. El mă ține de mână și îmi spune rămas bun. Își ia rămas-bun de la mine, și eu de la el. Dar nu e durere, doar înțelegere. Deși e tristețe, e OK.
A: – Dar pentru ce simți tristețe?
L: – Pentru că nu o să ne mai vedem. Dar știu că o să ne reîntâlnim, și ne luăm rămas-bun în sensul de a ne reîntâlni. Nu știu exact care sunt credințele lor… acolo sus aveau cumva o înțelegere că noi avem o iubire mai dincolo de ce este uman. Și că ne vom reîntâlni. Și că nu e o despărțire, un adio… ci doar un „rămas-bun” și „la revedere”.
A: – Vă promiteți că vă veți reîntâlni?
Și corpul ei începe să reacționeze. Să suspine, să respire sacadat…
L: – Da! Această promisiune apasă greu pe mine. Pentru că o simt pe inimă. Noi ne-am promis… acum înțeleg… că ne vom iubi la fel. Dar nu s-a putut. Iartă-mă că nu am putut… Iartă-mă geamănul meu că nu pot să fiu cu tine, cum ți-am promis! Și te înțeleg că nu poți să fii cu mine.
(De fapt nu se puteau iubi ca atunci pentru că el nu era trezit. Era în altă relație, avea de fapt un alt plan pentru această viață, cu o altă femeie, cu un copil. Și pentru că avea alt plan, el nu putea simți tot ce simțea ea.)
A: – Cine a cerut promisiunea asta?
L: – Nu știu… noi doi în același timp, noi ne-am promis. A fost o neînțelegere. Eu înțeleg acum cu mintea mea că a fost o prostie să ne promitem, că nu ar fi trebuit să existe promisiuni. Pentru că asta ne ține încarcerați cumva, ca noi să ne tot întâlnim și să încercăm să revenim la acea stare de iubire perfectă pe care am avut-o în acea viață. În viețile care au urmat după nu s-a putut, și noi tot ne-am căutat și nu am reușit. Și această promisiune el mi-a făcut-o din nou în viața asta, că el nu o să mă părăsească niciodată. Și eu i-am cerut… am știut cumva… să o ridice. I-am spus: „nu-mi promite”. El mi-a promis că nu mă va părăsi niciodată în viața asta.
A: – A fost partea aceea din trecut care l-a făcut să-ți promită din nou..
L: – I-am spus să nu îmi promită, și să ridicăm această promisiune și el nu a fost de acord inițial. La un moment dat a fost, dar nu prea a fost de acord. S-a tot reîntors. Nu poate să-și urmeze promisiunea.
Promisiunea din altă viață nu este un legământ de iubire
Am mai intrat în alte detalii, am vizitat și alte scene cu Laura, iar apoi am chemat Sinele Superior să ne dea mai multe lămuriri. Când am ajuns la povestea de iubire din viața de țărancă, am aflat ceea ce căutam.
A: – În regulă, haide atunci să lăsăm în urmă această scenă… […] Pot să vorbesc cu Sinele Superior al Laurei?
L: – Eu par să fiu pe minte, dar eu văd întâlnirea cu geamănul meu ca scop de ascensiune și de evoluție pentru a elibera multe alte condiționări și traume din alte vieți. Pare să fie această întâlnire cheie pentru a evolua la maximul care poate să îi aducă această viață. Și ascensiune spirituală, iluminare spre sfârșitul vieții va avea, datorită acestui proces început acum.
Laura era de fapt într-o stare de transă și mai profundă, în care răspunsurile țâșnesc cu o viteză foarte mare. Mintea de fapt nu le generează ea, dar senzația persoanei este că vin din minte. Dar la viteza cu care aceste răspunsuri vin, aceste conștientizări, mintea nici n-ar avea timp să facă corelații și să… gândească.
Apoi corpul Laurei începe să tremure foarte tare, fiindu-i foarte greu să vorbească. Un tremur din cap până-n picioare, care evident nu putea fi controlat. Era involuntar, iar acest lucru ne confirma că e, de fapt, într-o stare profundă de transă.
A: – OK. Întreb Sinele Superior al Laurei: Ce se întâmplă cu corpul ei? De ce apar aceste vibrații?
L: – Eliberări pe corpul fizic, lucruri care trebuiesc eliberate… dureri. Durerea din această viață. Foarte multă durere, pentru că nu are iubirea pe care și-o dorește. Ea are foarte multă durere pe inimă, pentru că ea nu poate fi cu el, pentru că și-a dorit foarte mult, și ea pare să-și fi ales această viață pentru a se întâlni cu el ca misiune. Pare să nu fi vrut să vină decât pentru asta.
A: – Promisiunea pe care și-au făcut-o la sfârșitul vieții ei, în viața de țărani, îi mai ține legați împreună în prezent?
L: – Acum nu, acum pare să se fi eliberat în această sesiune.
Pentru că atunci când am primit acest răspuns de la Sinele Superior corpul ei a avut o reacție spontană, puternică, despre care intuiția mea a spus că mai e ceva legat de acea promisiune, că încă nu dă drumul la ceva, am vrut să fac niște verificări. Atașamentul părea foarte puternic în discuția inițială, îi crea suferință și în acest mod puteam elucida eventualele scăpări.
Toată conversația de mai jos a avut loc în timp ce ea elibera din corp sub formă de tremur, vibrații musculare și sonore. Textul nu poate reda intensitatea a ceea ce s-a întâmplat când am solicitat clarificările de mai jos. Tocmai pentru a-i respecta intimitatea am transcris experiența ei, însă pentru mine, ca facilitator, a fost impresionant și m-a impactat puternic cât de strânsă se simțea legătura dintre ei și cât de greu îi era să îi dea drumul. Fiecare afirmație a mea părea că în ea declanșează conștientizări, eliberări puternice – ca și când ceva se rupea în ea. Iar apoi apăreau zvâcnituri musculare sau alt fel de eliberări.
A: – O întreb pe Laura: Îl eliberezi pe Marius de promisiunea pe care v-ați făcut-o atunci? Ai conștientizat ce apăsare pe inimă înseamnă acea promisiune…
L: – OK…
A: – Îl eliberezi de promisiunea asta?
L: – Eu te eliberez de această promisiune. OK…
A: – Îl lași să meargă pe drumul lui mai departe?
L: – Eu nu vreau să îl las, dar o să-l las.
A: – Ați trăit iubirea aceea minunată atunci, dacă drumul lui este să fie cu tine, o să fie cu tine.
L: – OK, am încredere în Divinitate că îl va aduce înapoi dacă va trebui să fie, și te eliberez acum.
A: – Ai vrea să fie lângă tine doar din promisiune?
L: – Nu..
A: – …ca și când ar fi legat de un lanț care-l aduce înapoi?
L: – Nu… eu vreau să fie doar dacă are această iubire pentru mine, așa cum o am eu pentru el. Doar așa.
A: – Dar înțelegi că, dacă drumul lui nu e alături de tine… nu-ți poate oferi iubirea asta.
L: – Știu..
A: – Știi că dacă îl tragi înapoi cu legătura asta, nu-și poate face drumul lui mai departe.
L: – Așa este. Te eliberez acum.
A: – Mulțumește-i pentru iubirea pe care ți-a dat-o atunci. Unii oameni nu trăiesc asta poate niciodată. Ai trăit asta o dată..
L: – OK. Îți mulțumesc, geamănul meu… pentru iubirea pe care mi-ai dat-o și vreau să mi-o dai înapoi dacă este să fie. Dacă nu este să fie, nu mi-o da. Pentru că înțeleg că în această viață nu se poate. Eu simt că am venit aici să îl eliberez pe el, în această viață. Că eu nu mai aveam nevoie să vin, că trebuia să mă duc în altă parte.
A: – Vezi că te-ai întors? Din obligație și tu. Și drumul tău era altul.
L: – Eu simt că nu trebuia să fiu aici. Că trebuia să fiu dincolo.
A: – Și pentru tine e bine să îi dai drumul. Înțelegi acum asta? Poți să înțelegi asta acum?
L: – Da, dar mi-e greu. E foarte multă durere și tristețe în această despărțire.
A: – Dacă poți să-ți iei rămas bun, fără alte legăminte – cum ar fi trebuit și atunci să se întâmple… doar „rămas bun” plin de iubire.
L: – Nu vreau să mă despart de el. Îl iubesc prea mult. Dar știu că trebuie să o fac… Eu eliberez această iubire din mine… această nevoie de a fi iubită. Să rămână doar iubirea pură, fără nevoia de a fi iubită. Iubirea fără condiții..
A: – Fără pretenții, fără așteptări..
L: – Fără durere, fără așteptări, fără dorințe. Eu sunt gata acum să-i dau drumul.
A: – Și în viața aceea l-ai iubit fără condiții. Cât timp ați fost în viață…
L: – Cât timp am fost în viață, da. Când a murit, eu nu am putut să îi dau drumul. Și nici el mie… Aaahh, acum mă simt bine. […]
L: – Am să încerc să-i dau drumul.
A: – Ești pregătită să-i dai drumul?
L: – Da, este OK
A: – Atunci rog Sinele Superior să intervină în modul potrivit pentru a desface această promisiune în toate direcțiile timpului, eliberându-l pe Marius de Laura, pentru ca Marius să meargă liber pe drumul lui mai departe în iubire și cu iubire, să-și continue liber drumul mai departe de orice promisiune făcută în viața aceasta sau în alte vieți.
Am lucrat un pic apoi cu Sinele Superior pentru a-i elibera pe Laura și pe Marius de această promisiune. Am rugat-o pe Laura să elibereze acele părți din sufletul lui Marius pe care le-a păstrat cu ea din viața de țărani (dacă erau). Și apoi să recupereze, să cheme înapoi, acele părți din sufletul ei pe care ea le-a trimis/lăsat/dat/cedat lui în acea viață – dacă erau.
A: – Mai este nevoie să înțeleagă Laura ceva despre relația cu Marius?
L: – Nu…
A: – Mai e ceva de vindecat între ei?
L: – Nu…
A: – Suferința pe care Laura a simțit-o în viețile în care ei nu s-au mai întâlnit și nu au mai fost împreună a eliberat-o între timp?
L: – Da.
Cum să confunzi un implant din inimă cu un talisman de iubire
A: – Aș vrea să te uiți la chakra inimii și să vezi dacă este deschisă acum să primească și să transmită iubire așa cum ar trebui.
L: – Mai e o piatră de formă piramidală în mijloc.
A: – Ar trebui să fie acolo? E locul ei acolo?
L: – Nu e timpul…
A: – Dar ce efecte are piatra aceasta, piramida din inimă?
L: – Este un implant.
A: – Un implant?
L: – Mhmm..
A: – Și? A fost pus cu acceptul ei?
L: – Nu știu.
A: – Ce efect are acest implant asupra ei?
L: – Ea trebuie să vrea…
A: – Să vrea ce?
L: – Să o elibereze.
A: – Dar ce efect are piramida aceasta din inimă asupra Laurei?
L: – Ea ține de ea. Ține de niște atașamente.
A: – Are niște beneficii de la piramida aceasta din inimă?
L: – Ea vrea să o elibereze, dar nu știe dacă poate.
A: – Și e vreo parte din ea care nu vrea să o elibereze?
L: – Da, dar… cea mai mare parte vrea să o elibereze.
A: – De ce ai zis că poate nu este momentul acum?
L: – Îi este frică, da…
A: – De ce îi este frică?
L: – Îi este frică că pierde ceva din ea.
A: – Îi este frică că pierde ceva dacă eliberează piramida aceasta? Cu ce o ajută această piramidă?
L: – Nu știe…
A: – Nu știe, dar spune-i acum. Ce beneficii are?
L: – Ea crede că are iubirea…
A: – Dacă are piramida asta?
L: – …dar nu are. Este parte din ea, pentru că o are de foarte mult timp. Dar e timpul să îi dea drumul. Ea se va ridica, se va deșuruba, și se va roti, și va ieși perfect din structura sa, din matricea sa.
A: – Și? Poți să intervii, să o ajuți cu asta acum?
L: – Da.
A: – Te rog..
L: – Această piramidă se deșurubează și se ridică din inima ei…
A: – Îți dă voie să faci asta?
L: – Da.
A: – Minunat.
L: – OK…
A: – A ieșit piramida?
L: – DA.
A: – Mai e ceva ce a rămas în urma acestui implant?
L: – Un gol..
A: – Și în golul acesta vrei să pui ceva?
L: – Da, eu vreau să pun iubire.
A: – Pui acum?
L: – Da.
A: – Te rog… Să fie umplut, ca să nu mai intre alte lucruri care nu-și au locul acolo.
L: – OK.
A: – Bun, Mulțumim… Aș vrea să te rog, dacă vrei să te mai uiți la inimă să vezi dacă mai e ceva care poate interfera cu abilitatea ei de a primi și oferi iubire.
L: – Nu..
Discuția cu Sinele Superior a mai continuat pe alte teme apoi. Dar iată cum Laura, asociase acel implant din inimă cu iubirea, doar pentru că-l avea de mult timp și-i era familiar. Însă acea piramidă din inimă nu-și avea locul acolo și dezvoltase cumva un atașament și pentru ea. Fiindcă de la o încarnare la alta apare uitarea, dar și pentru că multe lucruri le uităm oricum, uităm cu toții cum am ajuns la anumite concluzii, decizii sau atașamente.
Această sesiune i-a eliberat Laurei inima de un implant vechi și a umplut golul rămas cu iubire de la Sinele ei. I-a adus aminte că făcuse o promisiune de a se reîntâlni cu Marius, dar a realizat că promisiunea nu includea că se vor și iubi la fiecare revedere. Și-a dat seama că suferința și neîmplinirea se acumulau în ea din faptul că nu retrăiau aceeași iubire pe care o experimentaseră în trecut și în această viață. Mai profund însă, și-a dat seama că atunci când a făcut promisiunea că se vor revedea, ea nu i-a dat drumul și s-a așteptat la o continuare de același fel, la aceeași intensitate. Atașamentul și așteptările îi aduceau suferință, nu ceea ce făcea sau nu făcea el.
A durat câteva luni pentru ca această experiență să se așeze. Ușor-ușor, Laura a început să-l vadă pe Marius cu alți ochi. Așteptarea ca el să se trezească și să vină spre ea s-a domolit și s-a estompat. Suferința ei a dispărut încet. A rămas amintirea unei iubiri extraordinare și faptul că s-au reîntâlnit, așa cum promiseseră cândva. Iar ea a început să se împace cu faptul că, în această viață, întâlnirea lor nu implică trăirea iubirii pe care-au mai trăit-o mai demult. Însă nimic nu-i poate șterge amintirea a ce a simțit odată și faptul că acum ea știe că pentru ea este posibil. Pentru că a fost cândva deja.
Legămintele de iubire și promisiunile de orice fel făcute în alte vieți între două suflete le pot influența viața prezentă în nenumărate feluri. Unele mai evidente decât altele. Dacă și tu simți că povestea ta de iubire e perturbată de ceva uitat, ocultat sau misterios, te invit la o sesiune de hipnoză cuantică pentru a descoperi ce e acolo. Ce te împiedică să iubești și să fii iubit(ă) cu adevărat.
Pentru a te programa la propria sesiune de hipnoză cuantică completează formularul pe care îl găsești aici.